Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / 10 ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii noi de la Mănăstirea Izbuc

10 ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii noi de la Mănăstirea Izbuc

Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, cinstiți în Duminica a șaptea după Paști, 31 mai 2020, au fost prăznuiți în chip deosebit la Sfânta Mănăstire Izbuc, fiind ocrotitori, dimpreună cu Maica Domnului și Sfântul Ierarh Nectarie, ai bisericii noi, zidită și înfrumusețată în ultimii zece ani, la inițiativa și prin purtarea de grijă a Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în incinta străvechii vetre de viețuire monahală de la Izbuc, piatra fundamentală fiind sfințită și așezată în ziua de 16 mai 2010, de către Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie.

Cu acest prilej, Chiriarhul Oradiei a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în noul sfânt lăcaș, răspunsurile la strană fiind date de către monahii și frații din obștea mănăstirii. Numeroși credincioși bihoreni au venit să participe la frumoasa prăznuire, respectându-se îndrumările bisericeşti pentru starea de alertă ale Patriarhiei Române.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Ioan, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a reliefat semnificaţiile celui dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, subliniind rolul determinant pe care Sfinţii Părinţi participanţi l-au avut în apărarea dreptei credinţei și în păzirea unităţii Bisericii, unitate pentru care S-a rugat Însuși Mântuitorul Iisus Hristos:

„Duminica în care ne aflăm, a șaptea după Sfintele Paști, Duminica după Înălțarea la ceruri și șederea de-a dreapta Tatălui, întru slavă, a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Duminica dinainte de sărbătoarea Cincizecimii, a Rusaliilor, Pogorârea Duhului Sfânt, este așezată în special în Sfânta Biserică spre cinstirea Sfinților Părinți, trei sute optsprezece la număr, de la cel dintâi Sinod Ecumenic al Bisericii de la Niceea, din anul 325, convocat la porunca și pe cheltuiala Sfântului Împărat Constantin cel Mare, pentru apărarea unității Bisericii și precizarea dreptei credințe, a învățăturii de credință ortodoxe cu privire la Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”

„Cu acest prilej, a fost proclamat oficial, așa cum ni se descoperă în Sfânta Scriptură și cum a mărturisit Tradiția apostolică, că Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, deoființă cu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină, așa cum Sfinții Părinți au mărturisit, alcătuind prima parte a Simbolului de credință, Crezul, pe care îl mărturisim și noi, cu completările de la Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, cunoscut până astăzi sub numele de Simbolul de credință niceo-constantinopolitan.”

„A fost necesar acest prim Sfânt Sinod al Bisericii din toată lumea pentru că apăruseră învățături de credință false cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, fiind nevoie ca Sfinții Părinți din toată lumea, de la răsărit și de la apus, să se întrunească, pentru a se apăra unitatea Bisericii, ce a fost pusă în pericol de la început datorită lucrării în lume a duhurilor necurate și a uneltelor lor. Domnul Iisus Hristos a știut lucrul acesta și de aceea, în cuvântarea de despărțire de ucenicii Săi, la Cina cea de Taină, S-a rugat pentru unitatea Bisericii.”

„Pacea și unitatea Bisericii este dată de credința ei cea una, care asigură unitatea, sfințenia, sobornicitatea și apostolicitatea Bisericii, cele patru caracteristici ale Bisericii pe care le mărturisim în Crez. Una este Biserica lui Hristos, cea adevărată. Sfântă pentru că Sfânt este Cel Care îi asigură unitatea, Capul și Mirele ei, Domnul Iisus Hristos. Sobornicească, adică din toată lumea, bazată pe învățătura soboarelor de credință care au precizat ortodoxia. Apostolească pentru că este întemeiată pe învățătura de credință a Sfinților Apostoli. Și care este învățătura de credință a Sfinților Apostoli și a Sfintelor Soboare? Care este învățătura de credință care asigură unitatea și sfințenia Bisericii? Credința în Dumnezeu, Unul în Ființa Sa și Întreit în Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, egale în demnitate, deoființă, împreună veșnice.”

„Este ziua în care trebuie să ne rugăm și noi, împreună cu Domnul Iisus Hristos, pentru unitatea Bisericii, care și în vremurile noastre este amenințată, pentru că lupii răpitori nu au obosit ci, dimpotrivă, generație după generație, își găsesc noi surse de putere pentru a căuta să muște, să răpească, să învenineze Biserica și să îi strice unitatea. Numai că Cel Care o apără este Însuși Mirele și Capul ei, Domnul Iisus Hristos, și de aceea toate încercările de a tulbura pacea Bisericii, până la urmă, sunt sortite eșecului și Biserica iese biruitoare din toate încercările, așa cum a făcut-o pe parcursul întregii sale istorii.”

La Ectenia pentru cei adormiți din cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniți ctitorii și binefăcătorii Sfintei Mănăstiri Izbuc, trecuți la cele veșnice, dar și toți ctitorii sfintelor mănăstiri și biserici, din toate timpurile și din toate locurile, adormiți în Domnul.

După Rugăciunea Amvonului a fost binecuvântată coliva, s-a citit Rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii și o Rugăciune de mulțumire.

Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Oradiei și stareţul Mănăstirii Izbuc, a adresat alese mulțumiri Întâistătătorului Eparhiei Oradiei pentru dragostea și grija arhipăstorească pe care o arată necontenit Mănăstirii Izbuc, așezământ monahal ce a renăscut în ultimii ani prin purtarea de grijă a Ierarhului Oradiei, precum și tuturor mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Oradiei.

La încheierea praznicului, Chiriarhul locului a adus mulțumire Părintelui ceresc pentru marea Sa purtare de grijă față de întreaga Episcopie Ortodoxă Română a Oradiei, eparhie aflată la marginea dinspre apus a neamului românesc, dar și a Ortodoxiei, care aniversează anul acesta centenarul reactivării ei, chemând binecuvântarea Mântuitorului Iisus Hristos, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a Tuturor Sfinților peste întreaga suflare dreptmăritoare din Bihor. Totodată, Ierarhul a felicitat pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, dimpreună cu obștea Mănăstirii Izbuc, pentru frumoasa lucrare duhovnicească, ctitoricească şi misionară ce o desfăşoară, împlinindu-se în aceste zile unsprezece ani de când Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie l-a așezat pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău în ascultarea de stareț al Mănăstirii Izbuc (6 iunie 2009).