În Duminica a douăzeci şi una după Rusalii, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, 11 octombrie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în parohia Almaşul Mic, Protopopiatul Marghita, prilej cu care a oficiat slujba de binecuvântare a lucrărilor de înnoire a bisericii parohiale cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” şi a săvârşit Sfânta Liturghie, în sobor de preoţi şi diaconi.

Satul Almaşul Mic face parte din comuna Balc şi este atestat documentar la anul 1291, sub numele Villa Almas. Din istoria parohiei aflăm că dreptmăritorii creştini de aici se adunau la Sfânta Liturghie într-o biserică de lemn care a dăinuit până în 1944, când a fost mistuită de un incendiu. Actuala biserică de zid din Almaşul Mic a fost construită prin jertfa şi din darurile binecredincioşilor almăşeni între anii 1948-1954. Biserica a fost târnosită la 29 iunie 1954 de către Episcopul de pie memorie Valerian Zaharia al Oradiei.

În perioada 2006-2015, prin purtarea de grijă a Părintelui paroh Nicolae Daniel Pop, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului şi Comitetului parohial, dar mai ales prin dărnicia şi jertfelnicia bunilor credincioşi, biserica a fost reparată şi renovată în interior şi exterior. Astfel, s-au executat lucrări de consolidare a sfântului lăcaş, s-a aşezat acoperiş nou, s-au făcut tencuieli interioare şi exterioare, au fost schimbate ferestrele. Biserica a fost pictată în tehnica frescă, a fost montat un iconostas nou din lemn sculptat, a fost schimbat întregul mobilier şi a fost introdusă încălzirea centrală. De asemenea, casa parohială a fost restaurată în totalitate.

Chiriarhul Oradiei a fost aşteptat şi primit cu multă bucurie şi însufleţire de către comunitatea dreptmăritoare din Almaşul Mic, care numără 323 de suflete, mulţi copii şi tineri fiind înveşmântaţi în straie populare tradiţionale din Bihor, dar şi de oficialităţile locale, fiind cea dintâi Liturghie arhierească săvârşită în această biserică după 61 de ani, respectiv de la momentul sfinţirii bisericii.

După binecuvântarea lucrărilor efectuate la exteriorul bisericii şi sfinţirea picturii celei noi şi a inconostasului, a urmat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a vorbit celor prezenţi despre importanţa celui de-al şaptelea Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 787, pentru întreaga creştinătate:

„Duminica de astăzi este Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al şaptelea Ecumenic, al doilea Sinod Ecumenic de la Niceea, în care s-a statornicit biruinţa dreptei credinţe, credinţa ortodoxă, şi prin care s-a hotărât ca pentru totdeauna în Biserica noastră dreptmăritoare să fie cinstite sfintele icoane. Aceasta pentru că Fiul lui Dumnezeu Cel Unul Născut, Cuvântul Veşnic al Tatălui, Domnul nostru Iisus Hristos, S-a întrupat şi S-a făcut Om pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Faptul că El, Fiul Tatălui, S-a întrupat şi oamenii L-au văzut şi L-au atins şi, mai mult decât atât, El Însuşi a lăsat să se imprime chipul Său pe năframa Veronicăi, dar şi pe cărămida pe care a trimis-o regelui Abgar din Edesa pentru a se vindeca de boală, prin aceasta s-au întipărit primele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos şi reprezentarea chipului Celui Care S-a întrupat a fost prezentă de la început în Biserică, iar această reprezentare a chipului Fiului lui Dumnezeu întrupat a devenit temelie pentru ceea ce avea să devină mai târziu sfânta icoană a Mântuitorului Iisus Hristos.”

„Este o mare binecuvântare, prin rânduiala Providenţei divine, ca astăzi, în Duminica în care sunt cinstiţi Sfinţii Părinţi apărători ai icoanelor, ca o a doua Duminică a Ortodoxiei, să fie săvârşită slujba de sfinţire a noii picturi a bisericii parohiale în care ne aflăm, pictură care, în tradiţia Bisericii noastre Ortodoxe fiind realizată, prin sfinţirea ei, a devenit purtătoare de putere dumnezeiască, ştiut fiind că cinstea, închinarea, trece de la chip, de la icoană, la cel care este reprezentat în icoană. În Biserica Ortodoxă noi cinstim toate sfintele icoane, fie cele care Îl reprezintă pe Mântuitorul Iisus Hristos, fie cele care îi reprezintă pe sfinţi, care sunt purtători ai puterii Domnului nostru Iisus Hristos şi prieteni de-aproape ai Domnului, pentru că toate icoanele, prin sfinţire, dobândesc putere harică, tămăduitoare.”

Chiriarhul Oradiei a vorbit şi despre Pilda semănătorului, spusă de Mântuitorul Iisus Hristos şi relatată de către Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, arătând că aceasta este reprezentativă deopotrivă pentru viaţa duhovnicească a credinciosului şi pentru creşterea spirituală şi intelectuală a şcolarului:

„Pe lângă icoana văzută, ca şi o Scriptură deschisă, avem şi icoana Sfintei Scripturi, Sfânta Evanghelie în care Mântuitorul Iisus Hristos Însuşi ne vorbeşte şi ni Se împărtăşeşte, aşa cum a făcut-o şi prin cunoscuta pericopă evanghelică pe care am auzit-o acum, Pilda semănătorului, care este valabilă pentru viaţa spirituală a fiecăruia şi care arată cum suntem noi oamenii şi ce plămadă sufletească avem: fie primim cuvântul lui Dumnezeu şi-l lăsăm să rodească, fie grijile lumii şi bogăţiile şi plăcerile îl înăbuşă ca şi spinii, fie nu avem rădăcini, ca şi sămânţa căzută în loc pietros şi atunci când vin prigoniri ne lepădăm, fie nici măcar nu primim cuvântul lui Dumnezeu, asemeni sămânţei de lângă drum, cum se întâmplă cu marea parte a oamenilor acestei lumi.”

„Această pericopă evanghelică nu este doar foarte valabilă pentru viaţa spirituală, dar ea este valabilă pentru orice lucru bun din lumea aceasta, inclusiv pentru învăţătură, pentru că, la fel cum stau lucrurile în viaţa spirituală, tot aşa stau şi în lumea învăţăturii, în lumea culturală, în sens larg. Aşa se întâmplă şi la şcoală, cu copiii. Fie nu sunt deloc atenţi şi nu intră în sufletele lor lecţiile cele bune şi frumoase care îi învaţă cum să ajungă la cunoaşterea lumii şi a sinelui, fie aceste învăţături bune pot să intre în sufletul copilului, însă, datorită încercărilor de tot felul, părinţii nefiind toţi conştienţi de importanţa şcolii pentru copiii lor, mulţi abandonează şcoala. Apoi, învăţătura nu poate prinde rădăcini adânci atunci când copilul este tentat, este ispitit, este cu grijă şi cu gândul la altceva decât la învăţătura cea bună şi folositoare. Şi, în fine, copiii cuminţi, care ascultă de dascăli şi de părinţi şi învaţă, aceştia rodesc şi ajung departe, împlinind cuvântul din bătrâni, «Ai carte, ai parte!». Pentru că, de fapt, copiii care învaţă şi ascultă sunt la fel ca şi credincioşii care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc, pentru că învăţătura Bisericii şi învăţătura Şcolii merg mână în mână. De aceea, pentru că Şcoala s-a dezvoltat din Biserică, este atât de emblematică Pilda semănătorului pentru şcolari şi pentru întreg procesul de învăţământ.”

„Dar Biserica însăşi este o continuă şcoală, un loc al formării continue pentru viaţa cea veşnică. Tot ceea ce facem noi la Sfânta Biserică este o lecţie pe care o învăţăm, pe care ne-o însuşim şi pe care o punem în aplicare în viaţa noastră de zi cu zi. Fiecare rugăciune este o lecţie ce ne învaţă pe noi despre adevărurile lui Dumnezeu. Fiecare Sfântă Liturghie, chiar dacă ni s-ar părea că este aceeaşi, ea este diferită faţă de Sfânta Liturghie de ieri sau de duminica trecută, fiecare Sfântă Liturghie este o nouă lecţie, iar noi toţi suntem învăţăcei înaintea lui Dumnezeu, Marele Dascăl al sufletelor noastre.”

În cadrul slujbei, preotul paroh Nicolae Daniel Pop a fost hirotesit iconom-stavrofor, pentru frumoasa activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească realizată în parohie, dar şi pentru importantele lucrări de restaurare, consolidare şi înfrumuseţare efectuate la biserica parohială.

Părintele Călin Cotrău, Protopopul Marghitei a dat citire Actului de sfinţire întocmit cu acest prilej şi a rostit un cuvânt de bun venit Ierarhului, iar părintele paroh a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul şi toate darurile pe care cu îmbelşugare le-a revărsat peste această comunitate de creştini ortodocşi, dar şi Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru osteneală şi prezenţă, pentru dragostea şi disponibilitatea ce le-a manifestat faţă de binecredincioşii parohiei Almaşul Mic. Mulţumiri au fost aduse tuturor celor care s-au jertfit pentru restaurarea şi înfrumuseţarea bisericii parohiale din această localitate.

În cuvântul rostit la încheierea programului liturgic, Ierarhul Oradiei a felicitat pe părintele paroh şi pe credincioşii parohiei Almaşul Mic pentru frumoasele lucrări de înnoire ce s-au adus bisericii şi a înmânat diplome de apreciere donatorilor şi binefăcătorilor sfântului lăcaş.