Pr. Cristian Rus

În cea de-a cincea Duminică după Paști, 26 mai 2019, biserica cu hramul Înălțarea Domnului din Oradea, s-a îmbrăcat în straie de sărbătoare, cu prilejul târnosirii sfântului lăcaş.

Slujba de târnosire a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în sobor de preoţi şi diaconi, fiind urmată de săvârșirea Sfintei Liturghii în altarul de vară din vecinătatea bisericii.

Răspunsurile la strană au fost date de Grupul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale din București, dirijat de Părintele Arhidiacon Mihai Bucă, venit la Oradea cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Au onorat cu prezența și oficialități locale, dar și mulțime mare de credincioși din orașul Oradea.

În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii arhierești, Chiriarhul Oradiei a tâlcuit înţelesurile pericopei evanghelice duminicale, de la Sfântul Evanghelist Ioan, ce a prezentat întâlnirea și dialogul dintre Mântuitorul Iisus Hristos și femeia samarineancă:

„Am înțeles din înseși cuvintele pericopei evanghelice de astăzi ce lucru surprinzător și nemaiauzit era ca un iudeu să vorbească cu o femeie din Samaria. Totuși, Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, vine și vorbește cu femeia samarineancă, fiind, astfel, un dialog între Dumnezeu și om. Dumnezeu nu privește dacă omul este iudeu sau de alt neam, dacă este credincios Lui sau este idolatru, dacă este parte bărbătească sau parte femeiască, nu privește din ce rasă face parte omul, ce culoare are pielea sa, dacă este sărac sau bogat, dacă trăiește în virtute sau în păcat, ci Dumnezeu, fără să arunce privire de judecată, deși cunoaște toate ale omului, stă de vorbă cu omul, la o fântână, un loc cu o profundă încărcătură simbolică.”

„Dumnezeu vorbește cu omul. Despre aceasta este vorba în pericopa evanghelică pe care am ascultat-o. Dumnezeu vorbește cu oricare dintre noi. Oricare dintre noi poate să fie chipul femeii samarinence, mergând la fântână după apă și întâlnindu-se, în mod surprinzător, cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu noi Îl căutăm, ci Dumnezeu ne caută pe noi și ne întâlnește acolo unde noi nu ne așteptăm. În cele mai surprinzătoare căi ale vieții noastre Îl întâlnim pe Dumnezeu, Care ne cheamă la El. Știe totul despre noi, dar totuși nu ne judecă. Cunoaște tainele inimii noastre, cunoaște istoria vieții fiecăruia dintre noi, dar nu judecă, ci vorbește cu omul, pe care a venit să îl mântuiască, nu să îl osândească. De aceea, le spune ucenicilor că mâncarea Sa este să facă voia Tatălui Său, iar voia Tatălui a fost ca El, Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, să fie dat spre jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.”

„Așadar, Dumnezeu vorbește cu omul. Oare omul mai vorbește cu Dumnezeu? Îl mai caută omul pe Dumnezeu sau își este suficient sieși, într-o lume din ce în ce mai complicată, mai materialistă și mai uitucă de Dumnezeu și de darurile Sale? Și, cu toate că diagnosticul lumii este acesta, Dumnezeu nu Își abandonează creația, nu ne părăsește, chiar dacă noi Îi întoarcem spatele, El mereu vine către noi, la fântâna sufletului nostru, acolo unde știe că suntem însetați, însetați după viața cea veșnică, pentru că toți ne temem de moarte și vrem ca să nu se termine totul odată cu ea, ci viața să continue și dincolo. Ei bine, acolo, la fântâna sufletelor noastre, unde mergem însetați să căutăm răspuns la întrebările care ne bântuie viața, Dumnezeu stă și ne așteaptă. Ne întinde o mână de ajutor, dar mai ales ne oferă dragostea Sa necondiționată.”

„Dumnezeu ne iubește, ne prețuiește, ne așteaptă, ne învață și rabdă mult până când noi să ne întoarcem. Dar întâlnirea cu Dumnezeu se petrece, iar în momentul acela atracția devine irezistibilă și omul lasă toate ale sale și Îl urmează pe Domnul, fără să se mai gândească la consecințele hotărârii pe care a luat-o, la faptul că va fi judecat de semenii săi ca fiind anacronic sau chiar lipsit de inteligență și de înțelegere, fără a fi în pas cu știința, cu descoperirile, cu progresul pe care toate acestea l-au înregistrat. Omul, însă, rămâne la fel. Nu progresează pentru că are puteri limitate, iar din stricăciune și din neputință îl poate salva doar Dumnezeu, Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu Care a venit în lume și S-a făcut Om pentru ca noi să primim Viață. Oricât ar încerca omul să schimbe adevărul veșnic, nu va reuși. Dar Dumnezeu nu Se supără pentru nimicnicia noastră, ci, răbdându-ne, iese în întâmpinarea noastră, la întâlnirea cu noi.”

În cadrul slujbei, Chiriarhul Oradiei a hirotesit pe Părintele paroh Paul Eugen Erdei întru iconom.

Părintele Aurel-Simion Goga, Protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului a adresat cuvânt de bun venit Ierarhului, prezentând frumoasa biserică nouă, ce vine să împlinească o necesitate pastoral-misionară din acest cartier al Oradiei.

Părintele Paul Eugen Erdei a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru osteneala de a sfinți rodul muncii credincioşilor acestei noi enorii, la împlinirea a zece ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii, oficiată de Preasfințitul Părinte Sofronie la praznicul Înălțării Domnului din anul 2009, 28 mai, precum și pentru dragostea și purtarea de grijă. Mulțumiri au fost aduse ctitorilor bisericii, dar şi tuturor celorlalți binefăcători care au ajutat, în diverse moduri, la ridicarea sfântului lăcaș, precum şi tuturor credincioşilor care au făcut posibil ca în acești zece ani biserica să fie ridicată și înfrumusețată.

La final, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe Părintele Paul Eugen Erdei și pe dreptmăritorii creștini ai acestei enorii pentru ctitoria realizată, o cetate de apărare și de mărturisire a identității creștine ortodoxe și românești în urbea de pe malurile Crișului Repede. Cu prilejul târnosirii bisericii, Ierarhul a oferit principalilor binefăcători, care au sprijinit ridicarea și înfrumusețarea sfântului lăcaș, precum și consilierilor parohiali, diplome de vrednicie.

După săvârşirea slujbei de târnosire, pe parcursul întregii zile, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi, bărbaţi şi femei, copii, tineri şi vârstnici, au avut posibilitatea să intre în Sfântul Altar, să se închine şi să sărute Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă.