Momente de bucurie duhovnicească în parohia Topa de Sus, Protopopiatul Beiuș, în Duminica a optsprezecea după Rusalii, 22 septembrie 2019, cu prilejul vizitei pastorale a Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei. Ierarhul a oficiat slujba de târnosire a noii biserici parohiale cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din localitate, construită și înfrumusețată între anii 2000-2019, și a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească pe Sfânta Masă proaspăt întocmită și sfințită, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în prezența unor oficialități centrale, județene și locale și a numeroși credincioși din Topa de Sus și din localitățile învecinate.

Preasfințitul Părinte Sofronie a fost primit cu multă bucurie duhovnicească de către comunitatea dreptmăritoare din Topa de Sus, ce numără în prezent 480 de suflete.

În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a explicat celor prezenţi semnificațiile pescuirii minunate și învățăturile duhovnicești ce se desprind din această minune săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos:

„Cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos adresate celui care va deveni corifeul apostolilor, Simon-Petru, de la finalul pericopei evanghelice de astăzi, «Nu te teme;  de acum înainte vei fi pescar de oameni», trebuie să le înțelegem în lumina Sfintei Scripturi și în lumina tuturor tradițiilor, a simbolurilor și a plildelor de care Domnul Hristos, venind din mediul iudaic, S-a folosit pentru a-i învăța pe ucenicii Săi și prin ei lumea întreagă. A fi pescar de oameni înseamnă a-i prinde pe oameni în năvodul nevăzut al Duhului Sfânt și a-i aduce în corabia mântuirii, care este Noul Sion, adică Biserica.”

„Prin această pericopă evanghelică se vestește, în mod tainic, întemeierea Bisericii, care este Mireasa Domnului nostru Iisus Hristos și care îi cuprinde pe toți cei care cred, din toate timpurile și din toate locurile, nu doar pe cei din vechiul Israel, ci toate neamurile chemate la mântuire. Pentru toți urmașii lui Adam a venit Noul Adam, Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, pentru ca pe om să îl mântuiască, să îl ducă la Tatăl. Pentru a-l duce, însă, la Tatăl, Care îi iubește pe oameni, indiferent de culoarea pielii lor, indiferent de starea lor de bogăție sau de sărăcie, indiferent de criteriile după care noi îi împărțim pe oameni, este nevoie ca omul să iasă din lumea păcătoasă și să intre în corabia mântuirii, Biserica, care îl conduce pe om din marea păcatelor spre limanul mântuirii, adică spre locul binecuvântat al Împărăției cerurilor.”

„Așadar, pericopa evanghelică de astăzi ne vorbește despre Sfânta Biserică, în care noi, oamenii, suntem asemuiți cu mulțimea peștilor, mulțimea celor credincioși, care, botezându-se în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, sunt încorporați în Trupul Tainic al lui Hristos Domnul, care este Biserica, în sensul ei mistic, iar nu în sensul literal, de clădire sfântă, cum este cea în care ne aflăm. Dar, totuși, mântuirea credincioșilor se lucrează prin biserica cea văzută, prin «laboratoarele Învierii», după frumoasa expresie a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care sunt bisericile.”

Ierarhul Oradiei a vorbit în cadrul cuvântului de învățătură și despre frumusețea și bogăția teologică și simbolică a slujbei de târnosire a unei biserici, un eveniment istoric în viața unei comunități creștine ortodoxe:

„Sfintele lăcașuri pe care le avem și care întruchipează Biserica, ne cuprind pe noi, cei care, toți împreună, alcătuim Biserica lui Hristos. Este nevoie de biserici pe pământ oriunde este o comunitate omenească, unde este o obște, fie că este vorba de un sat sau de un cartier al orașului, pentru ca lumea să vină și să se sfințească. Biserica aceasta nouă în care ne aflăm Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o și Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o și a sfințit sufletele noastre astăzi, prin slujba sfințirii, pentru că harul Preasfintei Treimi se coboară în chip abundent peste biserică și peste noi toți. De aceea, în ziua târnosirii bisericii există privilegiul ca toți credincioșii și credincioasele, după Sfânta Liturghie, să poată intra în Sfântul Altar și să se închine și să sărute Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce.”

Părintele Marian Vasile Popa, Protopopul Beiușului, Seghiștei și Șteiului a rostit îndătinatul cuvânt de bun venit Ierarhului, subliniind prezența și dăinuirea credinței creștine ortodoxe în această veche comunitate românească, precum și frumoasa lucrare pastorală și ctitoricească săvârșită de Părintele Cornel Simai, ce păstorește aici din anul 1991. Părintele paroh a ținut să aducă alese mulțumiri Preasfințitului Părinte Sofronie pentru grija arhipăstorească și dragostea cu care a binecuvântat jertfele bunilor credincioși din Topa de Sus, precum și tuturor celor care s-au implicat și au ajutat la zidirea bisericii.

În cuvântul rostit la încheierea programului liturgic, Chiriarhul Oradiei a felicitat pe părintele paroh şi pe credincioşii parohiei Topa de Sus pentru frumoasa biserică pe care au ridicat-o și au înfrumusețat-o. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a oferite diplome de vrednicie pentru cei care s-au evidențiat în sprijinirea lucrărilor de construcție a noului sfânt lăcaș.

După săvârşirea sfintelor slujbe, pe parcursul întregii zile, toţi credincioşii ortodocşi prezenţi, bărbaţi şi femei, copii, tineri şi vârstnici, au avut posibilitatea să intre în Sfântul Altar, să se închine şi să sărute Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce.

*

Localitatea Topa de Sus face parte din comuna Dobrești, o așezare veche, în partea de sud-est a județului Bihor, într-o zonă deluroasă, premontană, în apropierea Munților Pădurea Craiului. Localitatea este situată la 55 km față de reședința de județ - Oradea și la 35 km față de municipiul Beiuș. Prima atestare documentară a satului Topa de Sus datează din anul 1508, iar în unele scrieri istorice se arată că topanii sunt la origine păstori macedo-români care, în migrația lor, au ajuns și s-au stabilit în această zonă a Bihorului.

În documentele istorice locale este consemnată existența unei biserici de lemn situată în cimitirul mare al satului, lângă o vale care până azi poartă numele de Valea Bisericii. Această biserică de lemn datează de la începutul secolului al XVIII-lea și sunt date care atestă că această construcție din lemn a fost adusă aici din Velența-Oradiei, unde a slujit drept catedrală episcopală până în anul 1721, când în locul ei s-a primit aprobare din partea autorităților imperiale habsburgice de ridicare a unui nou lăcaș de cult pentru românii ortodocși din Oradea. Această biserică de lemn este menționată ca fiind în funcțiune în Topa de Sus începând cu anul 1731.

În anul 1912 este menționată sfințirea unei noi biserici, situată pe un alt amplasament, din care astăzi a rămas doar turnul clopotniță, ce a fost restaurat. Preot paroh era în acea perioadă Vasile Popovici, parohul cu cea mai lungă perioadă de pastorație în aceeași parohie, 74 de ani (1860-1934). Între anii 1950-1955 au loc lucrări de consolidare la biserică, însă, în timp, lipsa elementelor de rezistență au dus degradarea acesteia și la necesitatea ridicării unei noi biserici.

Astfel, în ziua de 12 martie 2000 s-a sfințit piatra de temelie pentru noua biserică, ce s-a construit și a fost împodobită cu pictură în interior și înzestrată cu toate cele necesare săvârșirii sfintelor slujbe, prin grija și lucrarea Părintelui paroh Cornel Simai, cu sprijinul credincioșilor și a numeroși binefăcători. În anul 2019 s-au finalizat lucrările exterioare și de amenajare a spațiului din jurul bisericii, sfântul lăcaș fiind târnosit de Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei.