La praznicul Bunei Vestiri, miercuri, 25 martie 2020, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur unită cu slujba Vecerniei în biserica ce poartă hramul Bunei Vestiri de la Mănăstirea Buna Vestire din cartierul orădean Episcopia Bihor. Răspunsurile liturgice au fost date de monahii de la Mănăstirile Sfânta Cruce și Buna Vestire din Oradea.

După citirea pericopei evanghelice rânduite, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a vorbit despre însemnătatea și măreția praznicului Bunei Vestiri, subliniind necesitatea și puterea rugăciunii în aceste vremuri grele:

„Buna Vestire este o zi de mare sărbătoare în Biserică. Chiar dacă anul acesta credincioșii nu au posibilitatea să participe fizic la Sfânta Liturghie de acum, ci se află la casele lor, datorită molimei care bântuie prin lume și care îi pune pe oameni în pericol de moarte, suntem invitați de Dumnezeu, prin rânduiala specială pe care a îngăduit-o, ca să descoperim frumusețea de taină a acestei sărbători. Pentru că Buna Vestire s-a petrecut în taina lui Dumnezeu, între Fecioara care avea să fie învrednicită a fi Născătoare de Dumnezeu și trimisul Domnului din ceruri, Arhanghelul Gavriil.”

„Dumnezeu, cu prezența Sa nevăzută, a umbrit-o pe Fecioara, L-a trimis pe Duhul Sfânt spre a Se zămisli în pântecele ei Fiul Celui Preaînalt, ca Om, ca Fiu al Omului, adică a venit Cuvântul Cel Veșnic al Tatălui să Se facă Fiul Fecioarei, iar începerea înomenirii Sale are loc după ce Maica Domnului rostește cuvintele: «Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!». Mai mult ca oricând, anul acesta suntem invitați să descoperim, pe măsura credinței și a smereniei noastre, în special a smereniei minții noastre omenești căzute, frumusețea adâncului de taină al lui Dumnezeu.”

„Această pandemie de la scară globală ne arată cât de slabi, cât de vulnerabili suntem și ce ușor putem cădea pradă morții, ce ușor ne putem stinge din lumea aceasta. Însă, pe lângă starea de a sta în casă, pentru că ceea ce se întâmplă pricinuiește multă suferință în popor și multe îmbolnăviri și, vai, multe morți, pe toți ne doare sufletul. Înțelegem acum, și mai profund, unicitatea jertfei Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi, Care ne scoate din moarte. Înțelegem mai bine universalitatea mesajului creștin, căci toți suntem chemați la mântuire, dovadă fiind și faptul că acum cu toții suntem obligați să stăm retrași în casele noastre, și cei credincioși și cei necredincioși, și cei care Îl iubesc pe Dumnezeu și sunt evalvioși și cei care Îl hulesc pe Dumnezeu și prigonesc Biserica, și cei buni și cei răi, și cei care se roagă și cei care L-au uitat pe Dumnezeu, și creștinii și necreștinii, și ortodocșii și cei de alte confesiuni. Cu toții suferim și de aceea trebuie să înțelegem, din această suferință pe care Dumnezeu nu o vrea, dar o îngăduie, că L-a trimis Tatăl pe Fiul Său ca pe omul care suferă să îl scoată din suferință și din moarte.”

„În aceste vremuri de amară suferință și de durere sufletească putem să redevenim oameni, să redescoperim chipul lui Hristos după care am fost zidiți și lumina Sa în viața noastră. Aprinzând și veghind ca să nu se stingă lumina din candela sufletului redescoperim bunătatea, mila, compasiunea, iubirea, înțelegerea, iertarea, pentru că pe toți ne doare sufletul și înțelegem că frați suntem în umanitate cu toții, și așa cum nu vrem să ajungem la moarte și în iad, nu putem să dorim moartea și iadul pentru frații și surorile noastre.”

„Acum este vreme de întoarcere. Suntem chemați să ne întoarcem la Dumnezeu, iar singurătatea în care trebuie să stăm, singurătate cu care monahii și monahiile sunt obișnuiți, chiar dacă în obște viețuiesc, este o situație specială prin care Dumnezeu vrea să ne întoarcă la El. Pentru că, în această singurătate se vede câtă nevoie este de prezența lui Dumnezeu, Care să vină și să locuiască pustiul din sufletele noastre, din casele noastre, din chiliile noastre, din orașele și satele noastre.

În toată această absență înfricoșătoare, pustiitoare, deșertică, în care seacă viața omului, numai Dumnezeu cu puterea Sa, cu dragostea Sa, cu iertarea și iubirea Sa poate veni să înflorească pustiul din inimile noastre, care au secătuit de dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele, din casele noastre, care s-au pustiit prin răutățile și păcatele noastre, din orașele și satele, din mănăstirile și schiturile, din locurile în care trăim și de unde L-am alungat pe Dumnezeu prin nesăbuința noastră, prin ura noastră, prin mândria noastră, prin dorința de a domina și a stăpâni, fără îngăduință și fără iertare, peste aproapele. În toată această stare de pustiire, de sterpiciune, de uscăciune duhovnicească, Singur Dumnezeu poate să ne vindece din ea și să o umple cu prezența Sa iubitoare, să o risipească, să o împrăștie, să ne lumineze, să ne întărească. Dar ca Dumnezeu să vină este nevoie să ne rugăm mai mult.”

În cadrul Sfintei Liturghii, la Ectenia mare și la Ectenia întreită Ierarhul a citit cereri speciale pentru cei bolnavi și aflați în suferință, precum și pentru ferirea de moarte năprasnică la boli molipsitoare, iar înainte de otpust a citit Rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii. La final, Chiriarhul Oradiei a citit rugăciuni speciale din Molitfelnic pentru chemarea milei lui Dumnezeu la toată primejdia de obște și molima, precum și la moarte năprasnică pricinuită de boli molipsitoare și a oficiat Acatistul Bunei Vestiri. Totodată, s-a citit și rugăciunea de binecuvântare a colivei.

La ora 12 clopotele de la Mănăstirea Buna Vestire din Oradea, precum și clopotele de la toate bisericile parohiale și mănăstirești din Episcopia Oradiei au sunat timp de două minute, urmând ca, în fiecare duminică şi în fiecare zi când se săvârşeşte slujbă în bisericile din parohii şi mănăstiri, clopotele să fie trase la ora 12.

Chiriarhul Oradiei a îndemnat clerul și credincioșii bihoreni să respecte măsurile excepţionale luate de autorităţi, ce au ca scop protejarea sănătății proprii şi a celor din jur și să înmulțească rugăciunea zilnică în fiecare casă, după recomandarările Patriarhiei Române.