În ziua praznicului Înălțării Sfintei Cruci, sâmbătă, 14 septembrie 2019, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în cadrul comunităţii dreptmăritorilor creştini din parohia Beiuş IV, Protopopiatul Beiuş, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi, în paraclisul provizoriu amenajat pentru slujire, situat în vecinătatea noii bisericii parohiale cu hramurile Înălţarea Domnului şi Acoperământul Maicii Domnului, aflată în construcţie.

După citirea pericopei evanghelice rânduită a se citi în această zi de praznic la Sfânta Liturghie, de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Chiriarhul Oradiei a rostit o predică deosebit de bogată în conținut, în care a subliniat importanţa şi semnificațiile praznicului Înălţării Sfintei Cruci:

„Sărbătoarea mare de astăzi a Înălțării Sfintei Cruci, jalonată de două duminici, de dinainte și de după serbare, se referă la două evenimente istorice care au avut loc în cetatea Ierusalimului și care sunt legate de Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu Cel nevinovat, pentru păcatele oamenilor.”

„Cel dintâi moment istoric s-a petrecut în vremea Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin, cel care a dat libertate creștinilor și care a văzut pe cer semnul Crucii Domnului și inscripția: «În acest semn vei învinge». Sfântul Împărat a așezat pe steagurile de luptă monograma Domnului Hristos în formă de cruce și a înfrânt oștirea lui Maxențiu. Mama sa, foarte evlavioasă și credincioasă, a fost cea dintâi împărăteasă care a mers în pelerinaj la Ierusalim și care a fost învrednicită de Dumnezeu să descopere în pământ Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

Găsind Sfânta Cruce, aceasta s-a dovedit îndată a fi făcătoare de minuni, căci de ea s-a atins trupul Domnului nostru Iisus Hristos, Care a murit pe Cruce, dar a înviat a treia zi. Trupul Mântuitorului Iisus Hristos a lăsat Cinstitei și Sfintei Cruci pe care a fost răstignit putere mare, astfel încât, atunci când s-au descoperit cele trei cruci pe care au fost răstigniți Domnul Hristos și cei doi tâlhari, atingând un mort de Crucea Domnului, mortul a înviat.”

„Al doilea eveniment istoric este legat de eliberarea Ierusalimului de sub stăpânirea persană în prima jumătate a celui de-al șaptelea veac. Perșii, care încă nu fuseseră convertiți la islam, erau încă zoroastrieni, au cucerit cetatea Ierusalimului și Țara Sfântă și, văzând câte minuni se săvârșesc prin Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, o parte păstrându-se la Ieruslim, după ce Sfânta Împărăteasă Elena a împărțit-o în mai multe părți pe care le-a trimis în toate locurile pământului, perșii au luat fragmentul păstrat la Ierusalim și l-au dus mai spre centrul imperiului lor, la Ctesifon. De acolo, în anul 626, după eliberarea de sub perși și de sub împresurarea cu care aceștia asediau Imperiul Bizantin, s-a eliberat și Sfânta Cruce și a fost adusă cu mare alai, în procesiune, la Ierusalim, unde Patriarhul Zaharia a luat-o și a înălțat-o înaintea poporului credincios.”

„Înălțarea Crucii la Ierusalim în anul 626 de către Patriarhul Ierusalimului este sărbătoarea pe care noi o pomenim de atunci în fiecare an în calendarul Bisericii la 14 septembrie. Este o zi a triumfului, a biruinței Crucii, iar din punct de vedere duhovnicesc vedem biruința Sfintei Cruci ca biruință asupra tuturor încercărilor, a tuturor ispitelor, biruință asupra celui rău.”

„Așadar, Înălțarea Sfintei Cruci este o zi de mare bucurie, de mare sărbătoare, o zi a triumfului credinței creștine, la fel cum este Duminica Ortodoxiei, cea dintâi a Sfântului și Marelui Post. De aceea, la Sfântul Munte Athos, în foarte multe din bisericile principale de la mănăstiri, numite și catholicoane, în naos, de-o parte și de alta a iconostasului, sunt pictate, ca scene pereche, în partea dreaptă Duminica Ortodoxiei, iar în partea stângă Înălțarea Sfintei Cruci. Astfel, atât icoana Înălțării Sfintei Cruci, cât și icoana Duminicii Ortodoxiei, sunt icoanele biruinței dreptei credințe.”

După Sfânta Liturghie, Părintele Marian Vasile Popa, Protopopul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, precum și Părintele paroh Dorel Gheorghe Varga au adresat alese mulţumiri Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru dragostea şi grija pastorală neobosită arătată enoriei Beiuș IV.

La final, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt ocazional în care a felicitat pe părintele paroh și pe credincioșii acestei parohii din orașul Beiuș pentru noua biserică pe care cu multă jertfelnicie o construiesc, subliniind faptul că zidirea unei noi biserici înseamnă o cruce, adresând îndemn părintesc tuturor de a continua, cu aceeași râvnă, lucrările la sfântul lăcaș.

În încheierea vizitei pastorale în parohia beiușeană, Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie a cercetat șantierul bisericii cu hramurile Înălţarea Domnului şi Acoperământul Maicii Domnului, aflată în stadiul finalizării tencuielilor interioare.