Chiriarhul Oradiei la hramul Mănăstirii Voivozi
La praznicul Naşterii Maicii Domnului, 8 septembrie 2015, Mănăstirea Voivozi din Eparhia Oradiei s-a înveşmântat în straie de sărbătoare, cu prilejul hramului străvechiului aşezământul monahal bihorean. Obştea mănăstirii, clerul şi credincioşii prezenţi au fost binecuvântaţi de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica nouă a mănăstirii, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului”, „Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei” şi „Sfântul Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu”.
Chiriarhul Oradiei a fost întâmpinat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, precum şi de un mare număr de credincioşi, pelerini veniţi din împrejurimi, din judeţul Bihor, dar şi din alte judeţe ale ţării. Răspunsurile liturgice au fost date de către un grup de elevi şi studenţi de la Liceul Teologic Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu” din Oradea şi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea.
După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţitul Părinte Sofronie a vorbit celor prezenţi, în bogatul cuvânt de învăţătură rostit, despre praznicul Naşterii Maicii Domnului, prima mare sărbătoare din anul bisericesc, subliniind importanţa prezenţei Preasfintei Fecioare Maria în viaţa credincioşilor, a tuturor celor care o preacinstesc, în legătură cu cuvintele scripturistice ce s-au citit:
„Ziua de astăzi este o zi de mare sărbătoare în întreaga Biserică Ortodoxă, o zi de sărbătoare pentru toţi creştinii dreptmăritori, 8 septembrie, ziua Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului nostru Iisus Hristos şi Maica duhovnicească a întregii Biserici.”
„Maica Domnului, tocmai pentru aceea că este Maica lui Hristos Domnul, a fost cinstită în Sfânta Biserică încă de la începuturile Creştinismului. A fost cinstită de către toţi binecredincioşii creştini, prima generaţie de creştini având şansa să o cunoască personal pe Maica Domnului, iar apoi, după adormirea Sa, a fost cunoscută duhovniceşte de creştinii de pretutindeni şi de creştinii din toate vremurile în Duhul Sfânt, Care a făcut să se împlinească profeţia pe care Maica Domnului a spus-o atunci când a primit vestea cea bună a Arhanghelului Gavriil, «iată, de acum mă vor ferici toate neamurile».”
„Această fericire a Maicii Domnului de către toate neamurile avea să se împlinească încă din timpurile în care Mântuitorul Iisus Hristos, fiind pe pământ, învăţând şi făcând minuni, a întâlnit oameni mulţi şi nu puţini din popor, aşa cum a fost şi femeia despre care am auzit astăzi, un glas din popor care a mărturisit, a lăudat şi a binecuvântat pe Dumnezeu, văzându-L pe Domnul Iisus Hristos cu câtă putere vorbeşte şi ce adevăruri adânci spune, şi care a spus: «fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt».”
„Dar mai ales toate neamurile creştine, prin botezul în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh aveau să o cunoască duhovniceşte pe Maica Domnului ca Maică a Bisericii şi să o mărturisească ca Născătoare de Dumnezeu, să o cinstească şi să o cheme în rugăciune şi în ajutor în toate locurile în care creştinii se adunau pentru rugăciune.”
„Şi poporul nostru, din cele mai vechi timpuri, de când s-a format ca popor creştin, o cinsteşte pe Maica Domnului şi numeşte ziua de astăzi, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, ca praznicul Sântă Măriei Mici, aşa cum Adormirea Maicii Domnului este numit praznicul Sântă Măriei Mari, sărbători ce se ţin în poporul nostru din vechime, îndeosebi după ce plămada daco-romană creştină, întâlnind şi popoarele migratoare care au venit aici şi s-au contopit, cei care au rămas în poporul nostru încreştinându-se, au ajuns ca toţi împreună să o serbeze pe Sfânta Fecioară Maria şi să ridice biserici în numele ei. Şi încă un lucru deloc de neglijat este faptul că multe din fiicele neamului nostru au primit numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maria, ca nume de botez.”
„Apoi, o cinstim pe Maica Domnului chemând-o în rugăciune, ori de câte ori o chemăm şi o invocăm. Ne întâlnim cu ea în rugăciunea Bisericii, căci la toate slujbele Bisericii este invocată şi Maica Domnului în ajutor. Nu este slujbă în Biserica noastră în care Maica Domnului să nu fie pomenită, iar poporul să nu înalţe rugăciuni în cinstea ei, rugăciuni pe care suntem deprinşi să le învăţăm de mici copii, în familie, prin grija părinţilor şi bunicilor noştri, precum «Cuvine-se cu adevărat», «Născătoare de Dumnezeu» sau «Apărătoare Doamnă», dar şi alte rugăciuni, dintre care cea mai simplă pe care o rostim la ecteniile unde este amintită Maica Domnului, «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi». Toate aceste rugăciuni noi le rostim şi împreună, la Sfânta Biserică, dar şi atunci când acasă ne rugăm în faţa icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.”
„O întâlnim pe Maica Domnului nu doar în biserici şi în toate casele locuite de creştini, unde avem icoane prin care o cinstim, dar o întâlnim şi în locuri publice pe Maica Domnului. Încă din cele mai vechi timpuri era pictat chipul Maicii Domnului pe case, în firide speciale, ca şi într-un mic altar de rugăciune, la fel cum întâlnim şi cruci, numite şi troiţe, la răscrucile drumurilor sau pe ogoare. La fel, în oraşele şi în satele creştine, încă din vechime au fost aşezate şi icoane ale Maicii Domnului. Mai mult decât atât, sate întregi, oraşe întregi şi chiar ţări întregi au primit-o pe Maica Domnului ca şi ocrotitoare, ajungându-se să se împlinească, astfel, la scară planetară, profeţia Maicii Domnului: «iată, de acum mă vor ferici toate neamurile».”
„Dar o cinstim mai ales pe Maica Domnului urmându-i exemplul. Nu ajunge să avem biserici ridicate în numele Maicii Domnului, nu ajunge să avem fiice ale neamului românesc care poartă numele Maicii Domnului, nu ajunge să o chemăm în rugăciune, nu ajunge să ne închinăm în faţa sfintei ei icoane, deci să arătăm doar mărturisiri ale credinţei, dacă faptele noastre ar fi lipsite de exemplul, de modelul Maicii Domnului. Aşadar, credinţa noastră în puterea Maicii Domnului trebuie să fie însoţită de faptele noastre cele bune care să urmeze pildei faptelor Maicii Domnului. Şi care este cea mai mare pildă pe care Maica Domnului ne-o dă nouă? Smerenia. Maica Domnului a avut o viaţă smerită, discretă. Aproape deloc nu o întâlnim în paginile Sfintei Scripturi. Ea era tot timpul alături de Mântuitorul Iisus Hristos, dar El nu o prezintă, nu o dă exemplu pe ea, ci poporul o recunoaşte, glasul din popor s-a ridicat şi a zis «fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt», iar Domnul Hristos a spus: «Aşa este», şi a adăugat: «dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântului lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el». Exact aceasta a făcut Maica Domnului: a ascultat cuvântul lui Dumnezeu şi l-a împlinit.”
„Deci noi, ca să ne asemănăm cu Maica Domnului, trebuie să fim smeriţi, viaţa noastră pe pământ trebuie să fie smerită, trăită în umilinţă, contrar a ceea ce spune lumea de astăzi, o lume ce se clădeşte pe principiile succesului şi carierismului. Dar aceasta nu înseamnă ca în viaţa noastră să nu punem în lucrare talanţii pe care ni i-a dat Dumnezeu, însă atunci când avem un succes în viaţa noastră, un succes profesional sau în familie, să nu ne mândrim, crezând că acesta vine datorită puterilor noastre şi este lipsit de ajutorul lui Dumnezeu, căci în orice împlinire a omului pe pământ este purtarea de grijă a lui Dumnezeu.”
În cadrul Sfintei Liturghii, Ierarhul a hirotonit pe teologul Filaret Petru Fiţ, consilier financiar la Episcopia Oradiei, întru diacon pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” şi „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea.
La final, Preacuviosul Părinte Protos. Chesarie Pondroş, stareţul mănăstirii, a adresat un cuvânt de mulţumire Chiriarhului Oradiei pentru prezenţa şi aleasa purtare de grijă arătată faţă de aşezământul monahal de la Voivozi, dar şi tuturor ctitorilor şi binefăcătorilor mănăstirii şi tuturor pelerinilor veniţi să ia parte la hram.