Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Chiriarhul Oradiei la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea de praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

Chiriarhul Oradiei la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea de praznicul Intrării Domnului în Ierusalim

La praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Duminica a şasea din Sfântul şi Marele Post, Duminica Floriilor, 12 aprilie 2020, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în paraclisul ocrotit de Sfântul Ioan Rusul de la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea.

În predica rostită la această mare sărbătoare a Bisericii, după citirea pericopei evanghelice rânduite, Preasfinţitul Părinte Sofronie a reliefat semnificaţiile duhovniceşti ale praznicului Floriilor, subliniind că Intrarea Domnului în Ierusalim deschide drumul pătimirilor şi a morţii Fiului lui Dumnezeu înomenit, spre Învierea Sa, cea de a treia zi:

„Duminica Floriilor sau praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, mai înainte de Pătimirile și de Învierea Sa, este duminica în care Domnul Hristos ne descoperă în chip desăvârșit icoana smereniei absolute. El, prin care au fost create toate, și cele văzute și cele nevăzute, și oamenii și îngerii și făpturile toate, lumea întreagă, regnul mineral, regnul vegetal și regnul animal, El, Împăratul universului, alege să intre în cetatea Ierusalimului, unde mergea spre Patima Sa, spre a fi trădat, prins, judecat, condamnat la moarte, răstignit și apoi să învieze, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe Cruce, nu purtat de cete îngerești, Cel ce stă pe heruvimi, ci călare pe mânzul asinei.”

„Prin smerenia Sa la intrarea în Cetatea Sfântă, El ni se face nouă pildă, pe care o poartă mai departe până la Cina cea de Taină, când spală picioarele ucenicilor, așa cum ne spală tuturor păcatele. Iar noi, ca și creștini, avem, datoria să călcăm pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos și să-I urmăm smerenia. Din nefericire, însă, atât de multă putere întunecată s-a adunat în noi, oamenii, încât mândria, și nu smerenia, este cea care ne călăuzește gândurile, vorbele, scrierile, pașii, faptele.”

„Vremurile pe care le străbatem, și în special ceea ce se întâmplă acum în toată lumea ne pune pe gânduri și ne îngrijorează. Dar, totodată, aceste vremuri descoperă ceea ce este în inima noastră. Pentru omul credincios, cuminte și smerit, care primește în răbdare și în pacea inimii toate încercările vieții, acestea sunt un prilej de mai adâncă pătrundere a tainei lui Dumnezeu și de întoarcere cu lacrimi de pocăință la Cel Care pe toate le știe, Dumnezeu Atotștiutorul. Pentru cei care, însă, au uitat ceea ce înseamnă viața duhovnicească, în caz că au știut vreodată, este prilej de răzvrătire, prilej de ridicare a armelor cuvântului, scrisului, faptelor, după măsura puținătății credinței oamenilor veacului acestuia înstrăinat și mândru.”

În cadrul Sfintei Liturghii, la Ectenia mare și la Ectenia întreită Ierarhul a citit cereri speciale pentru cei bolnavi și aflați în suferință, iar la finalul Sfintei Liturghii a cântat rugăciunea Tatăl nostru, condacul Apărătoare Doamnă și a citit Rugăciunea specială pentru încetarea noii epidemii.

La ora 12 clopotele Mănăstirii Sfânta Cruce și de la toate bisericile parohiale și mănăstirești din Episcopia Oradiei au fost trase timp de două minute.

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul a citit rugăciunea de binecuvântare a ramurilor de salcie, ce au fost stropite cu apă sfinţită.