Momente de bucurie duhovnicească în parohia Oradea-Episcopia Bihor, Protopopiatul Oradea, în Duminica a treizeci și una după Rusalii, 27 ianuarie 2019, cu prilejul vizitei pastorale a Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei. Ierarhul a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în biserica cu hramurile Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil şi Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, cu prilejul aniversării în acest an a 80 de ani de la zidirea sfântului lăcaș, 1939, și a 10 ani de la târnosirea acestuia, în anul 2009, de către Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie.

Bucuria dreptmăritorilor creștini care au participat la sfintele slujbe în biserica parohială din Episcopia Bihor a fost sporită și prin cinstirea, în această duminică, a Aducerii moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, unul dintre ocrotitorii bisericii.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre semnificațiile minunii vindecării orbului din Ierihon, pomenită în Sfânta Biserică în Duminica a treizeci și una după Rusalii, care ne aduce tot mai aproape de perioada Triodului, ce începe în Duminica a treizeci și treia după Rusalii:

„Mântuitorul Iisus Hristos, în anii pe care i-a petrecut pe pământ, a vindecat mulți orbi. Multor nevăzători le-a redat vederea. Minunile săvârșite de Domnul Hristos se întâlnesc cu credința celor asupra cărora săvârșește minunea. Așa s-a întâmplat și în cazul orbului din Ierihon, căci Însuși Domnul a spus: «Credința ta te-a mântuit». Așadar, este o întâlnire între dorința lui Dumnezeu de a face bine și voința omului de a se supune binelui pe care Dumnezeu vrea să îl reverse peste viața omului.”

„Atunci când Domnul Iisus Hristos face minuni, nu doar că îi vindecă pe oameni de bolile și de neputințele trupești, dar îi vindecă și sufletește, prin iertarea păcatelor. Cazul vindecării orbilor este unul special, pentru că nu doar că le dăruiește vederea luminii celei văzute, luminii naturale, ci, prin vindecarea săvârșită de El, Domnul Hristos, Care este Lumina lumii, îi luminează și duhovnicește. Și atunci, cei vindecați, orbii, în primul rând Îl văd pe El și Îl recunosc ca Fiul lui Dumnezeu, ieșind nu doar din orbirea trupească, ci și din orbirea spirituală. Astfel, prin toate vindecările săvârșite, Domnul Iisus Hristos Se descoperă ca fiind Lumina lumii, Fiul Cel Veșnic al Tatălui, venit în lume ca să vindece pe om, mai ales să îl vindece de orbirea cea spirituală, care îl duce pe om la imposibilitatea de a-L mai vedea pe Dumnezeu.”

„În toate situațiile, Domnul Iisus Hristos le dăruiește oamenilor vederea cea tainică a luminii lui Dumnezeu. Și aceasta nu doar celor vindecați, ci și celor dimprejurul lor, mulțimilor. De aceea, mulțimea Îl lăuda pe Dumnezeu, cum am auzit la sfârșitul pericopei evanghelice de astăzi, pentru că toți au fost luminați de Lumina lumii, de Domnul Iisus Hristos, Care a venit în lume să vindece toată boala și toată neputința din popor, și mai ales să ne vindece pe noi, oamenii, de moarte, prin propria Sa moarte pe Cruce.”

„Boala este o pregustare a morții, o consecință a păcatului, iar omul aflat în stare de boală înțelege limitele vieții pământești, își dă seama cât de multe îi lipsesc și, mai ales, își dă seama ce mare nevoie are de Dumnezeu. Este și motivul pentru care, de multe ori, omul când ajunge la boală și la neputință își aduce aminte de Dumnezeu. La fel, boala sufletului este tot o stare de degradare continuă, de declin, ce poate duce la moartea sufletească. Din toate aceste neputințe, însă, Domnul nostru Iisus Hristos a venit ca să îl vindece pe om, restaurând firea umană căzută, deșirată prin păcat, și arătând cât de mult îl iubește Dumnezeu pe om.”

Părintele paroh Nicolae Balog a rostit cuvântul de bun venit adresat Ierarhului, aducând mulțumiri Bunului Dumnezeu pentru toate binecuvântările primite, Întâistătătorului Eparhiei Oradiei pentru grija arhipăstorească, dar și credincioșilor enoriei pentru dragostea ce o arată Bisericii dreptmăritoare și acestui sfânt lăcaș, ce a fost ridicat, cu multă jertfă, între anii 1937-1939, de către Armata Română.

La final, Chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de binecuvântare în care a felicitat pe părintele paroh pentru aleasa lucrare pastorală ce o săvârşeşte, cu multă dăruire şi dinamism, dar și pe bunii credincioși ai enoriei.