Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / De la lume adunate și-napoi la lume date

De la lume adunate și-napoi la lume date

Acesta este genericul întâlnirii de suflet care a avut loc marți, 7 noiembrie 2017, la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai” din Oradea, în prezența unui auditoriu numeros și a unor invitați de seamă, cu distinsa doamnă Angela Olariu, la lansarea celei de-a 19-a cărți a domniei sale, care poartă întocmai acest nume: „De la lume adunate și-napoi la lume date”.

La invitația Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Episcopia Oradiei (A.F.O.R.E.O.), cu binecuvântarea și în prezența Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, distinsa doamnă etnograf Dr. Angela Olariu a venit la Oradea să își lanseze cea de-a 19-a și cea mai recentă carte a domniei sale, „De la lume adunate și-napoi la lume date”, o colecție de suflet care cuprinde prezentarea colecției personale de obiecte de patrimoniu etnografic.

Evenimentul a fost unul plin de emoție și de trăire, deoarece domnia sa reușește de fiecare dată să sensibilizeze și să creeze o atmosferă de poveste, cei prezenți aflându-se parcă în casa bunicii, ascultând frumoase și pilduitoare povești „la gura sobei”, astfel încât, preț de aproape două ore, s-a făurit o altă lume, o lume a tradițiilor, a poveștilor de viață și a trăirilor speciale.

După cuvântul de bun venit al gazdei, Doamna Prof. Ligia Mirișan, directoul Bibliotecii Județene „Ghorghe Șincai” din Oradea, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a subliniat bucuria revederii cu distinsa doamnă etnograf, care nu se află pentru prima dată la Oradea. Preasfinția Sa a vorbit despre „biblioteca amintirilor”, cea în care adunăm comori de mare preț din întreaga noastră viață, prin fiecare moment de bucurie, de împlinire, dar și de încercare, fiecare clipă petrecută alături de cei dragi, făcând o analogie între tezaurul cărților și cufărul amintirilor, punctând importanța trăirilor frumoase și pline de încărcătură spirituală.

Preacurcernicul Părinte Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, a prezentat volumul pe care Doamna Angela Olariu l-a lansat acum la Oradea, vorbind despre importanța moștenirii culturale și etnografice pe care înaintașii noștri ne-au lăsat-o, ținând un laudatio oaspetelui de seamă, pentru bogata și rodnica activitate pe care a desfășurat-o de-a lungul timpului pentru promovarea și conservarea etosului românesc și a zestrei etnografice a neamului nostru străbun.

Au început poveștile „la gura sobei” în ceas de seară... Pentru mai bine de o oră, timpul a curs diferit, iar „mirosul” de mere gutui și scorțișoară umpleau amfiteatrul bibliotecii, încât totul părea că se desfășoară în casa bătrânească a bunicii, înconjurați de ștergare și lăzi de zestre, ascultând poveștile bunicii în timp ce sorbim niște lapte cu mămăligă dintr-o strachină de lut... Astfel a fost trăirea pe care distinsa Doamnă Angela Olariu a reușit să o transmită tuturor celor prezenți, prin poveștile de viață, prin momentele speciale din peregrinările de etnograf, reliefând, mereu și mereu, că omul muncitor și cinstit, cu frică de Dumnezeu și dragoste de cei din jur, poate să înfăptuiască lucruri cu adevărat minunate, domnia sa mărturisind că tot ceea ce a realizat se datorează ajutorului lui Dumnezeu și educației sănătoase și frumoase pe care a primit-o în casa părintească. Emoție, râs, trăire și suspans... Astfel putem caracteriza întâlnirea cu Doamna Angela Olariu, toate îmbrăcate în căldura și emoția sufletească a domniei sale.

La finalul evenimentului, doi tineri artiști bihoreni, Alexandru Carțiș și Bianca Popa au încântat auditoriul cu bijuterii muzicale din repertoriul național românesc, lied-uri pe versuri eminesciene și selecții de doine și melodii populare.

 

*

 

Angela Paveliuc-Olariu este unul dintre cei mai importanți etnografi și cercetători în domeniul etnografiei românești. Născută în Basarabia, într-o familie frumoasă, având tată preot, sunt nevoiți să se mute într-un sat din Bucovina, unde tatăl domniei sale a fost preot vreme de 40 de ani. Urmează studiile Facultății de Litere din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași (1956-1960), ale Institutului de Istorie a Artelor din București (1973-1977), precum și cursuri postuniversitare de Limba Engleză la București (1980-1981). Devine doctor în etnologie în anul 1977, prezentând în premieră statutul pe care ținutul dintre Siret și Prut îl poartă, ca zonă etnografică aparte. A fost director la Muzeul Etnografic Câmpulung Moldovenesc (1964-1968), director la Muzeul Judeţean Botoşani (1968-1978), director la Muzeul Etnografic al Moldovei din Iaşi (1978-1995), referent ştiinţific la Centrul de Conservare şi Valorificare a Creaţiei Populare Tradiţionale Botoşani (2001-2006).

A predat cursuri de Istorie și civilizație românească la Universitatea din Washington, Seattle  și la Chicago (SUA), Quebec (Canada), New Mexico și Monterrey (Mexic), organizând și frumoase expoziții etnografice românești acolo, fiind un ambasador al culturii românești.

A organizat expoziţii de artă populară şi etnografie la Câmpulung Moldovenesc, Botoşani, Iaşi, Târgu Neamţ, Bucureşti, Turnu Severin, Negreşti Oaş ş.a.; a participat la sesiuni ştiinţifice de profil, organizate la Botoşani, Bucureşti, Câmpulung Moldovenesc, Cluj, Focşani, Galaţi, Iaşi, Vaslui etc.; a organizat şi reorganizat muzee şi case memoriale: Muzeul „Cultura tradiţională a lemnului”, Câmpulung Moldovenesc (1967), Muzeul „Răscoala ţăranilor din 1907”, Flămânzi, Botoşani (1971), Casa Memorială „Nicolae Iorga”, Botoşani (1972), Casa Memorială „George Enescu”, Liveni (1973); a alcătuit Colecţia de obiecte etnografice şi de artă populară din zona Botoşanilor, care a stat la baza organizării Muzeului Etnografic Botoşani (1968-1978); a reorganizat după criterii moderne Muzeul Etnografic al Moldovei din Iaşi (1992); a organizat „Interiorul ţărănesc tradiţional din zona Iaşi” în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei din Iaşi (1993); a organizat Sectorul „Obiceiuri tradiţionale din Nordul Moldovei” în cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei din Iaşi (1993); a organizat Muzeele săteşti din Moşna – Iaşi, Cordăreni, Ibăneşti, Stăuceni, Truşeşti, Vârfu Câmpului, Vorona – Botoşani; a contribuit la organizarea Muzeelor etnografice din Botoşani, Negreşti Oaş, Râmnicu Vâlcea, Turnu Severin ş.a.; a participat la jurizarea festivalurilor de cântece şi dansuri populare organizate în diferite localităţi ale jud. Botoşani şi în ţară; a realizat filmele etnografice: „Simbolistica motivelor ornamentale de pe ouăle încondeiate din Moldova” (1993), „Sărbătoarea Crăciunului – semnificaţia bradului” (1994), „Zestrea românilor din zona etnografică Botoşani” (2005-5006); a organizat târguri ale meşterilor populari la Târgu Neamţ, Botoşani, Iaşi; a susţinut o rubrică permanentă la Radio Iaşi şi Radio Trinitas, colaborări cu Radio România, cu televiziuni locale din Iaşi, Botoşani şi Bucureşti.