În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, a lăsatului sec de brânză, 1 martie 2020, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea. Răspunsurile liturgice au fost date de corul Sfântul Niceta de Remesiana al Catedralei Episcopale din Oradea, dirijat de Doamna Prof. Ioana Fesuș.

În această duminică Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie al Oradiei a aniversat, din punct de vedere liturgic, 21 de ani de la primirea cerescului dar al arhieriei, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, 21 februarie 1999.

În cadrul Sfintei Liturghii, după citirea fragmentului scripturistic duminical, de la Sfântul Evanghelist Matei, Ierarhul a rostit un bogat cuvânt de învățătură în care a reliefat principalele înțelesurile duhovniceşti ce se desprind din pericopa evanghelică ce redă o parte din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din Predica de pe munte:

„Pericopa evanghelică ce am ascultat-o începe prin cuvintele legate de iertare. Suntem îndemnați să iertăm aproapelui greșelile sale, pentru ca și Dumnezeu să ne ierte nouă greșelile noastre. Duminica iertării este, așadar, punctul de plecare pentru marea călătorie duhovnicească spre Sfânta și Luminata Înviere din morți a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Sfântul și Marele Post, alcătuit din Postul Păresimilor, al celor patruzeci de zile, după chipul celor patruzeci de zile în care Mântuitorul Hristos, după Botezul Său, a postit în pustie, la care se adaugă Sfânta și Marea Săptămână a Pătimirilor Mântuitorului sau Săptămâna Mare. O călătorie de șapte săptămâni de post prin care încercăm să ne curățim de tot ceea ce este întunecat și murdar în sufletele și în viața noastră.”

„În pericopa evanghelică ascultată, după îndemnul la iertare, Domnul Hristos Iisus ne dă sfaturi cu privire la post, cum să postim, pentru ca postul să fie primit de Dumnezeu. Să postim în discreție, în taină, nu arătându-ne în fața lumii că postim, adică postul nostru să nu fie ostentativ, arătându-ne cât de ortodocși suntem că postim, ci să lăsăm judecata în seama lui Dumnezeu, Care cunoaște mai bine inimile noastre, decât le cunoaștem noi înșine.”

„Noi postim pentru noi, iar nu pentru Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are nevoie de postul nostru, ci noi avem nevoie de post pentru a ajunge mai aproape de Dumnezeu. Postim de mâncare și postim de la păcate. Postim de gândurile rele, de faptele necuviincioase și încercăm să ne depărtăm de tot ceea ce este rău, mincinos și urât în noi, de zgura păcatului pe care o curățim prin baia lacrimilor pocăinței, la care suntem chemați fiecare dintre noi. Dar toate acestea făcute nu în mod ostentativ, ci în taina sufletului, în chilia, în cămara inimii, unde să ne reculegem, postind de cele dinafară, pentru a petrece cât mai mult timp înlăuntrul nostru, în suflet, în inimă, acolo unde ne întâlnim cu Dumnezeu.”

În încheiere, după îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos din fragmentul scripturistic citit, ca oamenii să nu își adune comori pe pământ, ci în cer, Ierarhul a adresat îndemn părintesc tuturor credincioșilor prezenți, ca, în perioada binecuvântată a Sfântului și Marelui Post, să aibă în vedere, pe lângă rugăciune și post, și milostenia, ajutorarea semenilor care sunt în suferinţă şi au nevoie de sprijin şi mângâiere:

„Postul este o ocazie extraordinară de a ne îndepărta de lăcomie, de dorința de a poseda, de verbul «a avea», dar și o ocazie unică pentru a fi mai aproape de Dumnezeu, Cel Ce este, adică de verbul «a fi». Să încercăm să încetăm a căuta să avem, spre a încerca să devenim, să fim. Iar pentru aceasta este de mare folos miluirea aproapelui. A împărți ceea ce avem cu cei care nu au. A ne opri din goana după agonisire și a căuta să împărțim ceea ce am dobândit, pentru a câștiga comoară în cer.”