În cea de-a doua Duminică din Sfântul şi Marele Post, a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, 24 martie 2019, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Vasile cel Mare în Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea, împreună cu un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în prezența unui mare număr de credincioși. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana al Catedralei Episcopale, dirijat de Doamna Prof. Ioana Fesus.

După citirea celor două pericope evanghelice rânduite, a zile și a Ierarhului, de la Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Ioan, Chiriarhul Oradiei a rostit o predică deosebit de bogată în conţinut, în care a vorbit despre frumusețea învățăturii ortodoxe referitoare la energiile dumnezeiești necreate, despre care a scris Sfântul Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, subliniind înțelesurile duhovnicești foarte folositoare pentru viața creștinului din cele două texte scripturistice:

„Din darul Celui de Sus, Singurul și Adevăratul Dumnezeu, am ajuns în cea de-a doua duminică a Sfântului și Marelui Post al Păresimilor, o duminică specială, ca și toate duminicile din acest post, ce este închinată Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, Mare Dascăl al Bisericii, care a explicat foarte limpede învățătura ortodoxă privitoare la harul necreat al lui Dumnezeu, la energiile divine necreate care țâșnesc din Dumnezeu și prin care putem ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu.”

„Fiind un Mare Dascăl și Apărător al dreptei credințe, duminica de astăzi o putem numi, pe drept cuvânt, ca cea de-a doua a Ortodoxiei, după ce în prima duminică din Postul Mare, a Ortodoxiei, am celebrat biruința definitivă a cultului icoanelor, cult pe care îl avem datorită întrupării Fiului lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu Cel nevăzut Se face văzut, iar vechea chemare «Ascultă Israele!», «Șema Israel», devine «Ridică-ți ochii și vezi», vezi-L pe Fiul Cel Veșnic al Tatălui Care S-a întrupat.”

„Așadar, și pe cea de-a doua duminică din post o putem numi tot duminică a Ortodoxiei, pentru că Sfântul Părinte Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, trăitor în veacul al paisprezecelea, care mult timp s-a nevoit în Sfântul Munte al Atonului, a învățat lămurit și a apărat dreapta credință. De aceea, în Biserică, mai ales în perioada în care ne aflăm, de pregătire pentru sărbătorirea Sfintei și Luminatei Învieri a Domnului, este foarte important să ne aducem aminte că suntem creștini ortodocși, de ce suntem creștini ortodocși și care este învățătura de credință a Bisericii privitoare la toate dogmele, la toate adevărurile de credință, pe care, în rezumat, le avem cuprinse în cântările de la strană, mai ales cele folosite în perioada Triodului.”

„Cea dintâi pericopă evanghelică de astăzi ni-L descoperă pe Mântuitorul Iisus Hristos ca Vindecător, Cel Care a venit să vindece toată boala și neputința în popor. Vedem că în casa din Capernaum unde Domnul Hristos învăța s-a adunat atât de multă lume, încât nu mai era loc să fie adus și cel bolnav spre a fi vindecat. Dragostea prietenilor săi, însă, hotărârea și voința lor de a-și vedea prietenul vindecat, îi duce până acolo încât desfac acoperișul casei și îl coboară pe prietenul lor înaintea Mântuitorului Hristos.

Pe lângă minunea propriu-zisă, a vindecării trupești, Domnul Hristos dăruiește mai întâi paraliticului iertarea păcatelor. Cărturarii iudei care erau de față și care urmăreau cu multă rigoare împlinirea preceptelor Legii, au fost tulburați și s-au smintit când Mântuitorul Hristos a spus că îi vindecă păcatele. Ei au gândit un adevăr: «Cine poate să ierte păcatele, fără numai singur Dumnezeu?», dar ei nu L-au recunoscut pe Domnul Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu întrupat, nu L-au recunoscut că El este Mesia și pentru aceea L-au judecat și au cârtit. Din această judecată s-a iscat ceea ce Domnul Hristos avea să spună, polemizând oarecum cu ei: «Ce este mai ușor, a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă?». Iar apoi Mântuitorul Iisus Hristos l-a vindecat pe cel bolnav de neputința sa, arătându-Și puterea dumnezeiască, «încât erau toți uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.»”

„Judecarea aproapelui este o lipsă a firii umane căzute, o neputință a omului căzut de a vedea binele acolo unde este, căci, după cum spunea Părintele Arsenie Boca, «în mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă». Din nefericire, noi oamenii nu ne-am schimbat prea mult, deși s-au făcut foarte multe progrese în toate domeniile, în tehnică, în știință, în arta vindecării bolilor, dar, totuși, omul, din punct de vedere spiritual, nu s-a schimbat, ci, dimpotrivă, a decăzut tot mai mult. Iar ca o consecință a căderii minții omului în păcat este și neputința de a sta departe de judecată, căci suntem foarte ispitiți în viața de zi cu zi să ne judecăm unii pe alții, să vedem păcatele apoapelui nostru, în loc să ne îngrijim să ne vedem propriile păcate. Este foarte important pentru mântuirea noastră să nu vedem greșelile și scăderile aproapelui, ci să le vedem pe ale noastre, cum ne învață Domnul Iisus Hristos în Predica de pe munte, ca să nu vedem paiul din ochiul fratelui, ci bârna din ochiul nostru, bârnă pe care să ne îngrijim să o scoatem mai înainte de a ne preopcupa de paiul din ochiul semenului nostru.”

„Cea de-a doua pericopă evanghelică citită astăzi, a Ierarhului, ne vorbește despre chipul Păstorului Cel Bun, Care este Mântuitorul Iisus Hristos, Arhiereul  Cel Veșnic al sufletelor noastre, modelul pe Care Îl avem cu toții, și în special Ierarhii Bisericii. Dragostea lui Dumnezeu față de noi, dragostea Creatorului și îndelunga Sa răbdare pentru făptura Sa căzută ne este descoperită, în mod tainic, dar magistral, prin venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, în chip de Miel de jertfă, dar și de Păstor, Păstorul Cel Bun Care vine să Își adune oile în turma Sa, Care merge în căutarea oii celei pierdute, Care ia oaia pierdută pe umerii Săi și o duce înapoi în staulul Tatălui.”

„În chipul Păstorului Cel Bun trebuie să îi vedem pe Toți Sfinții care au păstorit Biserica lui Dumnezeu și care au lăsat totul pentru Dumnezeu și pentru poporul lui Dumnezeu și care sunt mijlocitori la Tronul Slavei pentru iertarea păcatelor noastre. Ceea ce înseamnă că nu suntem singuri în lupta noastră pentru mântuire, în lupta noastră pentru menținerea trezviei sufletești, în lupta noastră cu gândurile, cu răutățile și cu păcatele, ci avem un ajutor în Sfinții lui Dumnezeu, care neîncetat se roagă pentru noi, între care strălucește puternic Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, care este nu doar Maica lui Dumnezeu, ci este și Maica Bisericii.”

În cadrul slujbei, Preasfințitul Părinte Episcop Sofronie a hirotonit pe tânărul teolog Alexandru Vereș întru diacon pe seama bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din parohia Cetea, Protopopiatul Oradea.