În Duminica a treizeci şi una după Rusalii, 2 decembrie 2012, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Parohia Iteu, Protopopiatul Marghita. În cadrul slujbei, diaconul Sorin Nistor a fost hirotonit preot pe seama bisericii cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Iteu. Noul preot hirotonit a primit şi hirotesia întru duhovnic. De asemenea, i s-au încredinţat Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi cheile sfântului lăcaş, fiind aşezat ca preot paroh la Iteu.

Localitatea Iteu face parte din comuna Abram şi este aşezată pe aşa-zisa vale a Acărului, la circa 7 km est de oraşul Marghita. Prima atestare documentară datează din anul 1321. Vatra satului se presupune că ar fi fost undeva mai la vale, dar din cauza vitregiilor vremurilor, satul a fost strămutat la deal. Aici a existat o biserică de lemn care datează din anul 1625 şi care a fost trasă cu boii, mai la deal, în apropiere de locul unde la 1905 a fost pusă piatra de temelie la noua biserică în formă de cruce, edificată în anul 1910. Biserica actuală, contruită din cărămidă arsă, a fost târnosită la 10 noiembrie 1991.

La această frumoasă prăznuire pentru parohia Iteu, Chiriarhul Oradiei a rostit o predică deosebit de bogată, arătând semnificaţiile duhovniceşti ale pericopei evanghelice duminicale, a vindecării orbului din Ierihon, în legătură cu cea a samarineanului milostiv:

„Ierusalimul, de unde a coborât Mântuitorul Iisus Hristos la Ierihon, trebuie să îl înţelegem, duhovniceşte, ca cetatea lui Dumnezeu, locul cel sfânt al templului slavei dumnezeieşti necreate şi, implicit, o icoană a Împărăţiei cerurilor. Din paradisul cel dumnezeiesc, din paradisul în care omul cel dintâi a fost creat, prin neascultare de porunca dumnezeiească, căzând, a fost alungat în lumea plină de încercări, în Ierihonul lumii acesteia.”

„Aşadar, coborârea de la Ierusalim la Ierihon înseamnă coborârea din lumea binecuvântată a lui Dumnezeu, în lumea încercărilor şi pătimirilor, în care noi trăim. Aşa cum omul care, mergând de la Ierusalim la Ierihon, a căzut între tâlhari, adică în patimile şi răutăţile lumii, tot aşa, în pericopa evanghelică de astăzi, când Mântuitorul Iisus Hristos cobora spre Ierihon, şi mulţimile îl căutau, apare un orb care vine şi Îl roagă pe Domnul Hristos să îi redea vederea. Îl roagă pentru că ştie şi crede că doar El are puterea să îl facă să vadă. Iar prin această credinţă, datorită tăriei credinţei sale că Iisus Hristos, Fiul lui David, îl poate vindeca, a fost tămăduit.”

„Toţi trebuie să înţelegem că orice neputinţă şi boală, orice suferinţă şi rană, poate fi vindecată de Dumnezeu Cel Atotputernic, însă, pe lângă puterea extraordinară a Creatorului universului de a face minuni în creaţia Sa, pentru ca aceste minuni să se petreacă, este nevoie din partea noastră de credinţă multă. Aşadar, într-o minune, cum este minunea vindecării unui orb, şi nu este puţin lucru ca un orb să fie vindecat, se întâlneşte puterea lui Dumnezeu vindecătoare, cu puterea omului bolnav de a crede că Dumnezeu îl poate vindeca.”

„Dumnezeu l-a creat pe om liber, în stare să aleagă între bine şi rău, între a crede şi a nu crede. Verbul ‹‹a alege››, în Biserică, se conjugă cu un alt verb, ‹‹a crede››. Alegerea noastră liberă este cea care se manifestă în credinţă, pentru că actul credinţei nu poate să se producă în afara alegerii libere a omului. Însă, pe lângă credinţă puternică, este nevoie de rugăciune stăruitoare. Orbul din Ierihon nu a stat deoparte, auzind că trece Iisus, ci L-a strigat, L-a chemat, voind să se întâlnească cu Hristos Domnul. Aşadar, apare şi un act de voinţă, prin care cel nevăzător caută să iasă din starea sa de suferinţă şi, mergând spre Iisus Hristos, ne arată nouă cum trebuie să ieşim din starea căzută în care ne aflăm şi să mergem pe calea pe care Dumnezeu ne-o arată, să părăsim păcatul şi să ne schimbăm felul de a gândi şi de a ne raporta la lume, dorind a merge şi a ne întâlni cu Vindecătorul, Fiul lui Dumnezeu întrupat.”

Părintele Ioan Şugar, protopopul Marghitei, a rostit cuvântul de bun venit adresat Ierarhului Oradiei şi a vorbit despre istoria acestei parohii.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a prezentat credincioşilor pe noul preot paroh, îndemnându-i la ascultare faţă de acesta, arătând că, în ciuda tinereţii sale, el este părintele duhovnicesc al tuturor credincioşilor din parohie, de la cei mai mici, până la cei cu tâmplele ninse.

Tânărul părinte paroh a mulţumit Chiriarhului Oradiei pentru dragostea şi încrederea acordată, precum şi tuturor celor de faţă, rugându-se Bunului Dumnezeu să îi dea putere şi ajutor în lucrarea pastoral-misionară pe care o începe.