Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Intrarea în Biserică a Maicii Domnului prăznuită în Parohia Palota

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului prăznuită în Parohia Palota

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie 2015, a constituit un un binecuvântat moment de prăznuire duhovnicească pentru una dintre cele mai noi comunităţi parohiale din Episcopia Oradiei, parohia Palota, localitate aparținătoare de comuna Sântandrei, aflată în zona metropolitană a cetăţii Oradiei, care şi-a serbat hramul. Bucuria dreptcredincioşilor acestei enorii, păstorită de tânărul și vrednicul părinte Cosmin Laviniu Lascu, a fost desăvârşită prin prezenţa şi slujirea Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Părinte Sofronie, care a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în paraclisul amenajat pentru slujire din vecinătatea noii biserici parohiale aflată în construcţie cu hramurile Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca.

Chiriarhul Oradiei a fost întâmpinat de copii, tineri şi credincioşi ai parohiei, precum şi de autoritățile locale. Răspunsurile liturgice au fost date de către un grup de studenți de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Episcop Dr. Vasile Coman” din Oradea și tineri din localitate.

După citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Ierarhul Oradiei a rostit o frumoasă predică în care a vorbit celor prezenţi despre importanţa praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, subliniind rolul covârşitor al Preacuratei Fecioare Maria în istoria mântuirii neamului omenesc, ca Maică a Domnului, Născătoare de Dumnezeu şi Maică a Bisericii:

„Sărbătoarea de astăzi, Intrarea în Biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, hramul principal al noii biserici din Palota, este una dintre sărbătoarile pe care Biserica Ortodoxă le are în cursul anului bisericesc închinate Sfintei Fecioare Maria, sărbătoare care face ca strălucirea duhovnicească de taină a Postului Nașterii Domnului, în care ne aflăm, să sporească în intensitate în sufletele credincioșilor.”

„Este o sărbătoare închinată unui eveniment special, plin de încărcătură duhovnicească din viața Sfintei Marii, care avea să devină Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, prin nașterea dintr-însa a Cuvântului întrupat al Tatălui ceresc, un eveniment din copilăria Sfintei Fecioare, atunci când ea, cea pe care Dumnezeu a dăruit-o la bătrânețe părinților ei, Sfinții și drepții dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, a fost dusă la Templul din Ierusalim de părinții ei, drept mulțumire lui Dumnezeu pentru darul făcut, închinând-o pe fiica lor lui Dumnezeu. Era această rânduială străveche în poporul israelitean, ca la Templul din Ierusalim să fie duse fecioarele pentru a petrece în rugăciune, în atmosfera de taină a prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său celui ales, căci Templul lui Dumnezeu din Ierusalim, care avea să urmeze Cortului mărturiei din vremurile primare ale poporului israelit, era semnul văzut al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, așa cum am auzit din pericopa Apostolului zilei, din Epistola către Evrei, ce ne-a reamintit, pe scurt, însemnătatea duhovnicească, mistică și simbolică a Templului din Ierusalim pentru poporul cel ales.”

„Dacă în Vechiul Testament semnul prezenței mistice a lui Dumnezeu în mijlocul poporului a fost Templul din Ierusalim, în Legea cea Nouă, a harului, semnul văzut al harului lui Dumnezeu, prezent prin întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, prin actualizarea, prin lucrarea Duhului Sfânt, în viața de taină a corpului mistic al lui Hristos, a prezenței lui Dumnezeu, este Biserica, Templul cel Nou, Noul Sion. Între Templul cel Vechi și Templul cel Nou există o continuitate și o legătură de taină. Din punct de vedere mistic, duhovnicesc, dar și cu mare însemnătate dogmatică, de credință, pentru noi, este și sărbătoarea de astăzi, consemnată în Sfânta Tradiție ca Intrarea în Biserică a Maicii Domnului pentru că Templul era considerat Biserica cea veche, o prefigurare a Bisericii celei noi, a Bisericii adevărate, Mireasa Domnului nostru Iisus Hristos, trupul Său tainic, a Celui Care este Capul și Mirele Bisericii, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Cel Veșnic, Care S-a întrupat, la plinirea vremii, din Preasfânta Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.”

„Dar care este legătura între Vechiul Templu și Noul Templu, Biserica slavei, și Născătoarea de Dumnezeu? Maica Domnului a fost dusă din fragedă pruncie de părinții ei la Templu pentru a petrece acolo în rugăciuni și a se umple de slavă. Prin această atmosferă de rugăciune, Fecioara s-a pregătit pentru a deveni ea însăși, la plinirea vremii, templul slavei lui Dumnezeu, templul în care Dumnezeu a lucrat, templul pe care Dumnezeu Și l-a pregătit pentru ca din el Fiul Cel Veșnic al Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel din veci, Unul-Născut din Tatăl să Se facă Om și să Se nască, să-Și ia trup omenesc, pentru a veni în lume ca să ne mântuiască. Deci, Fecioara vine la Templu pentru a deveni ea însăși templu al lui Dumnezeu, templu în care puterea Celui Preaînalt a lucrat, prin Duhul Sfânt, iar Cel Care S-a născut dintr-însa este Fiul lui Dumnezeu înomenit, Domnul nostru Iisus Hristos.”

„Ceea ce s-a întâmplat cu Fecioara, ea fiind singura persoană umană din toată istoria umanității pe care Dumnezeu a ales-o și din care Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, urmează în viața de har a Bisericii să se actualizeze, prin lucrarea Duhului Sfânt, în fiecare creștin în parte, chemat la sfințire, la sfințenie, la transformare, la a deveni templu al harului Duhului Sfânt. Fecioara Maria, Maica Domnului, fiind Născătoarea de Dumnezeu și Maica Mirelui Bisericii, ea este și Maica duhovnicească a trupului tainic al Mântuitorului Hristos, care este Biserica, Ierusalimul cel Nou, Cetatea cea Sfântă care s-a pogorât din cer, Maica noastră, a tuturor creștinilor.”

La Ectenia întreită din cadrul Sfintei Liturghii, s-au înălțat rugăciuni speciale pentru toți cei bolnavi, care se află în spitale și pe patul de suferință, pentru grabnica vindecare, alinarea suferințelor și tămăduirea patimilor sufletului și trupului, dar și pentru dezrădăcinarea urii și a toată răutatea și înmulțirea binelui și a dragostei dintre oameni. De asemenea, la Ectenia pentru cei adormiți, au fost pomeniți și s-au înălţat rugăciuni pentru veşnica odihnă a tuturor celor care s-au stins din viață în ultima vreme și care au murit de moarte năprasnică.

La finalul slujbei, părintele paroh Cosmin Laviniu Lascu a adresat cuvântul de bun venit Chiriarhului și a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru prezenţa și slujirea în mijlocul credincioşilor din Palota, an de an, începând din anul 2010, şi pentru aleasa purtare de grijă.

În încheiere, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe părintele paroh, autorităţile locale şi pe credincioşii parohiei Palota pentru dragostea şi râvna sfântă de care dau dovadă față de Biserica dreptmăritoare, dar şi pentru lucrările de construcţie a noii biserici ce înaintează, de la un an la altul, în ciuda greutăţilor şi încercărilor din vremurile pe care le trăim, adresând un îndemn părintesc la continuarea şi intensificarea muncii la zidirea noului sfânt lăcaş, pentru a fi cât mai curând finalizat, spre slava lui Dumnezeu şi folosul duhovnicesc al dreptmăritorilor creştini din această enorie.

În localitatea Palota nu a existat niciodată biserică ortodoxă, aici fiinţând o puternică comunitate catolică, de etnie germană şi maghiară, având o bazilică de proporţii monumentale. În ultimii ani, în acest sat s-au stabilit peste 50 de familii ortodoxe, care erau nevoite să frecventeze biserica ortodoxă din centrul de comună, Sântandrei. Astfel că, la iniţiativa Preasfinţitului Părinte Sofronie, în 16 martie 2010 s-a înfiinţat o parohie ortodoxă în Palota, iar tânărul părinte Cosmin Laviniu Lascu a fost încredinţat să construiască o biserică nouă, în stil bizantin, după modelul Catedralei mitropolitane greceşti din Atlanta, Georgia. Piatra de temelie a noii biserici a fost aşezată la 3 noiembrie 2011 de către Preasfinţitul Părinte Sofronie. Prin jertfa credincioşilor şi cu sprijinul autorităţilor locale, în anul 2013 s-a reuşit executarea săpăturilor şi turnarea fundaţiei sfântului lăcaş, până la cota zero, iar în anul 2014, a început construcţia propriu-zisă, zidurile fiind înălţate până la cota plus 4 metri. În acest an, 2015, lucrările au avansat prin zidirea stâlpilor de susținere a construcției și pregătirea pentru executarea centurii superioare, precum și turnarea trotuarelor laterale de jur împrejurul bisericii, pentru drenajul apelor pluviale.