În Duminica a douăzeci și noua după Rusalii, 20 ianuarie 2019, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în Parohia Oradea-Vii, Protopopiatul Oradea.

Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de preoţi şi diaconi, în biserica parohială ce are ca ocrotitori pe Sfântul Ierarh Nicolae și pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în prezența a numeroși credincioși.

În cuvântul de învățătură rostit după citirea fragmentului scripturistic duminical, de la Sfântul Evanghelist Luca, Chiriarhul Oradiei a vorbit despre înţelesurile duhovnicești ale minunii vindecării celor zece leproși de către Mântuitorul Iisus Hristos:

„Din cei zece bolnavi de lepră care au fost vindecați de Domnul Iisus Hristos, doar unul singur s-a întors să Îi mulțumească Fiului lui Dumnezeu pentru vindecarea dăruită. Ceilalți nouă au uitat de binele ce li se făcuse. De aceea, chiar dacă doar unul din cei zece se întoarce să mulțumească, duminica de astăzi o putem numi Duminica recunoștinței.”

„Din punct de vedere trupesc, lepra este o boală foarte grea, infirmizantă, odinioară foarte răspândită, astăzi aproape eradicată, o boală contagioasă care, pe măsură ce avansează, desfigurează pe om. După ce pielea și extremitățile sunt afectate și încep să cadă, boala atacă și sistemul nervos, ajungându-se la dureri atroce. Bolnavii de lepră nu aveau voie să locuiască împreună cu ceilalți oameni, cum se întâmplă și în zilele noastre, trăind izolați și fiind siliți să își anunțe prezența prin sunetul clopoțeilor. Înțelegem, așadar, ce minune mare s-a săvârșit când cei zece leproși au fost vindecați de Mântuitorul Iisus Hristos.”

„Din punct de vedere sufletesc, păcatul, asemănat de Părinții Bisericii cu lepra, are aceleași efecte distrugătoare, fiind o infecție a sufletului care duce la devastarea acestuia, cu consecințe la fel de grave ca și în cazul leprei trupești. Care, oare, dintre noi, oamenii, nu suferă de boala sufletească, de păcat? Căci, oricât de puțin am trăi pe pământ, este destul pentru a păcătui. Singurul fără de păcat este Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Om, Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care noi toți ne-am vindecat de păcat, prin Taina Sfântului Botez și, pe parcursul vieții, de păcatele săvârșite prin Taina Spovedaniei, prin Taina Sfântului Maslu, culminând, apoi, cu primirea în trupul nostru a Sfintei Euharistii.”

„Darul pe Care Dumnezeu-Tatăl Îl trimite în lume, Fiul, ca să Se facă Om, în toate ca noi, afară de păcat, ca să ne vindece pe noi de păcat, de lepra păcatului, este rezervat tuturor oamenilor, nu doar iudeilor. Nu întâmplător, cel care vine și își arată recunoștința nu este iudeu, ci este samarinean. De altfel, din pericopa Apostolului zilei ne-am adus aminte de cuvintele Apostolului care spune că în Hristos «nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască», ci toți suntem răscumpărați în Domnul nostru Iisus Hristos. Întregul neam omenesc, nu doar poporul ales al iudeilor, a fost răscumpărat din lepra păcatului și din moarte prin venirea în lume a Marelui Vindecător, Mântuitorul Iisus Hristos.”

„Din nefericire, darul acesta mare pe care Dumnezeu Îl face oamenilor nu se întâlnește cu recunoștința noastră. Din zece, doar unul s-a întors să mulțumească, cu recunoștință. Așa se întâmplă și cu noi, dacă ne uităm, din punct de vedere duhovnicesc, în toate zilele vieții noastre. Cât bine ne face nouă Dumnezeu, tuturor și fiecăruia în parte! Și câți dintre noi Îi mulțumim lui Dumnezeu și ne arătăm recunoștința pentru toate binefacerile Sale, primite din abundență în cursul vieții pământești? Nu doar că, din păcate, nu ne arătăm recunoștința, nu doar că nu Îi mulțumim lui Dumnezeu, dar ne comportăm ca și când le-am avea pe toate prin propriile noastre merite, văzându-ne pe noi desăvârșiți, numai buni de condus lumea și de judecat aproapele, adică ne punem noi în locul lui Dumnezeu.”

„Lucrurile, însă, nu stau chiar așa. Niciunul dintre noi nu ajunge la viața cea veșnică cu propriile sale puteri, căci toți suntem bolnavi de păcat și trecem prin moarte tocmai pentru că suntem păcătoși, pentru că așa de adânc a intrat lepra păcatului în firea omenească, implicit consecințele neascultăii lui Adam față de Dumnezeu, încât ne-am însoțit cu moartea, cum spune una din cântările de la slujba înmormântării. Din această moarte era nevoie să ne scoată Dumnezeu. Dar nu a făcut-o într-un mod exterior, printr-o intervenție directă din afară asupra firii omenești, ci Tatăl Îl trimite pe Fiul în lume să Se facă Om ca noi, oamenii, dar fără de păcat, pentru a ne vindeca pe toți de lepra păcatului și de consecințele acesteia, adică de moarte.”

„Este bine, pentru sănătatea sufletului nostru, ca, în fiecare zi să Îi mulțumim lui Dumnezeu, să ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu. Și astfel, tot repetând, zi de zi, exercițiul acesta al mulțumirii înaintea lui Dumnezeu și al arătării recunoștinței noastre, să nu mai uităm nicicând să Îi mulțumim pentru tot binele pe care Îl revarsă asupra noastră. Îi avem pe Sfinți ca exemple. Îl avem pe leprosul vindecat, samarinean, care s-a întors la Vindecătorul său și I-a mulțumit.”

La Ectenia pentru cei adormiți au fost pomeniți și s-au înălţat rugăciuni pentru veşnica odihnă a ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului lăcaş, a ierarhilor şi a preoţilor care au slujit, de-a lungul vremii, în această biserică, dar și a tuturor dreptcredincioşilor creştini care s-au închinat în acest sfânt lăcaş, trecuți la cele veșnice, și a celor adormiți din familia Părintelui Gheorghe Nemeș.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Gheorghe Nemeş, coordonatorul proiectului social-filantropic Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe al Parohiei Oradea-Vii, a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru binecuvântarea pe care a adus-o prin prezența și slujirea în biserica enoriei Oradea-Vii, ce desfăşoară o bogată activitate social-filantropică, venind în întâmpinarea nevoilor sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor.

Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei a felicitat pe preoţii şi credincioşii acestei parohii pentru bogata lucrare misionară şi duhovnicească pe care o desfăşoară, dar şi pentru implicarea activă în opera social-filantropică a Bisericii Ortodoxe din Bihor, fiind un model pentru celelalte enorii din Episcopia Oradiei. Ierarhul a făcut urări de ani mulţi, fericiţi şi binecuvântaţi tuturor celor prezenți, dar și Părintelui Gheorghe Nemeș, la împlinirea a 76 de ani de viață, care de peste cinci decenii slujește în ogorul Domnului, având o bogată și rodnică activitate, ca preot paroh în parohiile Homorog, Tinca și Oradea-Vii, unde a desfășurat o pilduitoare misiune preoțească, lăsând frumoase, trainice și nenumărate lucrări ctitoricești și duhovnicești, și care, după pensionare, cu multă energie și dinamism misionar, coordonează activitățile social-filantropice ce se desfășoară în această parohie, în calitate de director al sucursalei parohiale Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a Asociației Filantropia a Episcopiei Oradiei.

Toţi credincioşii prezenţi au participat la o agapă frăţească în trapeza parohială, binecuvântată de Ierarhul Oradiei, unde au gustat bucate pregătite cu dragoste. De asemenea, voluntarii parohiei care activează în cadrul proiectului Agapa Sfântului Mare Mucenic Gheorghe au transportat la domiciliu hrană caldă, fructe şi dulciuri persoanelor înscrise ca beneficiari ai proiectului.