Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Lucrări binecuvântate în Parohia Miheleu din Eparhia Oradiei

Lucrări binecuvântate în Parohia Miheleu din Eparhia Oradiei

În Duminica a doua după Rusalii, a Sfinţilor Români, 14 iunie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în cadrul Protopopiatului Tinca. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a oficiat slujba de binecuvântare a lucrărilor de înnoire a bisericii parohiale cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Miheleu şi săvârşit Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a fost întâmpinat la biserica parohială din Miheleu cu mare bucurie, în sunetul clopotelor, de copii îmbrăcaţi în frumoase costume populare tradiţionale din Bihor, care i-au oferit alese buchete de flori, de soborul de preoţi şi diaconi, precum şi de oficialităţi locale şi judeţene şi de numeroşi credincioşi.

După oficierea slujbei de binecuvântare a lucrărilor efectuate la exteriorul bisericii a urmat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învăţătură, ce va rămâne peste ani în sufletul şi în inima celor prezenţi, subliniind importanţa acestei duminici, în care sunt prăznuiţi toţi sfinţii odrăsliţi de neamul românesc, o adevărată „zi de sărbătoare naţională duhovnicească pentru români”:

„Dacă cea dintâi duminică după Rusalii este închinată sărbătoririi Tuturor Sfinţilor, ştiuţi şi neştiuţi, din toate timpurile şi din toate locurile, ai Bisericii Ortodoxe universale, cea de-a doua duminică după Rusalii este numită în Biserica noastră Ortodoxă Română, începând cu anul 1992, când s-a săvârşit cea de-a doua mare canonizare de sfinţi români în ţara noastră, ca Duminica Sfinţilor Români, fiind închinată cinstirii şi pomenirii tuturor Sfinţilor Români care au propovăduit Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe pământul patriei noastre sau, de aici fiind, s-au dus şi s-au nevoit în alte părţi ale lumii.”

„Pericopa evanghelică ce s-a citit, de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei ne relatează chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Domnului, două perechi de fraţi, Petru şi Andrei, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu. Între aceştia, cel dintâi chemat, Andrei, s-a învrednicit de la Duhul Sfânt, după ziua Rusaliilor, când toţi Apostolii au plecat în lume să propovăduiască Evanghelia, ca la sorţi să-i iasă pământurile care astăzi intră în componenţa ţării noastre şi nu numai, respectiv Sciţia, aşa cum se chemau teritoriile Daciei Pontice şi zonele de la Dunărea de Jos, din sudul Basarabiei, din nordul Traciei şi din părţile Munteniei de astăzi, unde Sfântul Apostol Andrei a venit şi a propovăduit Evanghelia.”

„Fericita coincidenţă face ca astăzi, când se citeşte această pericopă evanghelică în toate Bisericile Ortodoxe, la noi în Biserica Ortodoxă Română să fie Duminica Sfinţilor Români, sfinţi din toate cetele care împodobesc acum cerurile. Au sfinţit pământul din care s-au născut sau în care au propovăduit, iar acum, din ceruri, ne veghează pe noi, pe toţi. Ceea ce înseamnă că, dacă ţara noastră, la fel ca şi alte ţări, ca şi toate statele civilizate, are o zi sau mai multe zile naţionale, din punct de vedere duhovnicesc, din punct de vedere al spiritualităţii poporului nostru, o spiritualitate profund creştin-ortodoxă, ziua de astăzi, Duminica a doua după Rusalii, este adevărata zi naţională duhovnicească a poporului român. Astăzi, în Duminica a doua după Rusalii noi sărbătorim pe românii din ceruri care, în pământul strămoşesc, dar şi în alte locuri, au semănat, prin credinţa, prin viaţa, sângele şi osemintele lor, credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos şi în Evanghelia mântuitoare, iar din ceruri se roagă pentru noi.”

„Aşadar, astăzi este ziua noastră naţională duhovnicească, ziua de sărbătoare în care cerul României împodobit cu sfinţi se bucură, prin sfinţii lui Dumnezeu care sunt împreună cu Hristos Domnul în slava Tatălui, pentru că aceasta este dreapta unde S-a înălţat Mântuitorul Iisus Hristos, slava Tatălui Cel din ceruri. Acolo în slavă S-a dus Domnul Hristos ca să gătească loc tuturor celor care cred în El. Acolo au urcat Toţi Sfinţii, de unde a venit Fiul lui Dumnezeu, din slavă, pe pământ, să ne mântuiască, să ne scoată din pământ şi din moarte şi să ne ducă la viaţă, la viaţa cea veşnică din Împărăţia cerurilor.”

„Acolo, împreună cu Hristos Domnul s-au înălţat toţi cei care au crezut şi L-au mărturisit pe El, mulţi dintre ei cu preţul vieţii. Acolo, în cetele sfinţilor, între sfinţii lui Dumnezeu şi prietenii Mântuitorului Iisus Hristos se află şi sfinţii noştri români, serbaţi astăzi, în cea de-a doua duminică după Rusalii, în ziua naţională duhovnicească a poporului nostru. Şi nu este puţin lucru să avem în ceruri aşa de mulţi rugători. De la Sfântul Apostol Andrei, care era din Galileea, nu era român, bineînţeles, dar a propovăduit Evanghelia pe pământul ţării noastre, continuând cu multele cete de martiri care şi-au sacrificat viaţa mărturisindu-L pe Hristos Mântuitorul, cu preţul sângelui lor, în timpul persecuţiilor dezlănţuite împotriva Bisericii de împăraţii romani păgâni şi care au murit de moarte martirică în provinciile care alcătuiau odinioară Dacia, de la Dacia Pontică, Dobrogea de astăzi, până la Dacia Ripensis, Dacia Mediteraneea şi chiar şi în Dacia Felix, pe pământul actualei noastre patrii.

Apoi, continuând cu sfinţii voievozi binecredincioşi, care au apărat credinţa creştină a Europei şi identitatea profund creştină a bătrânului continent în faţa imperiului islamic, ce şi-a instaurat capitala în străvechea cetate a Sfântului Împărat Constantin, la Constantinopol, devenit Istanbul, dar şi cu ierarhii luminaţi care au apărat credinţa străbună, ei având conştiinţa că noi aici suntem la răscrucea dintre civilizaţii, între răsărit şi apus, şi că rostul nostru este să apărăm dreapta credinţă. Pe lângă voievozii şi ierarhii noştri luminaţi, mulţimea de nevoitori care au împodobit cerul cu rugăciunile lor neîncetate şi care şi astăzi se roagă pentru noi şi, nu în ultimul rând, mulţimea binecredincioşilor creştini care s-au mântuit şi sunt sfinţi, strămoşii şi moşii noştri care în cuminţenie, în simplitate, în răbdare, în bunătate, în bună-cuviinţă, în cumsecădenie, în smerenie, în modestie totală şi umilinţă deplină, în renunţare desăvârşită de sine au crezut în Hristos, L-au mărturisit şi s-au mântuit prin El, făcând din pământul ţării noastre un pământ plin de moaşte de sfinţi, iar din cerul patriei un loc binecuvântat de unde ei, cei care înaintea noastră s-au mântuit în dreapta credinţă, se roagă pentru noi, mijlocesc pentru noi, rugăciunile lor fiind tămâia cea de mult preţ şi binemirositoare de la Tronul Mielului junghiat al lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.”

„De aceea, ziua de astăzi este o zi mare. Dincolo de conotaţiile ei naţionale, de adevărată şi mare zi naţională duhovnicească a poporului român, dincolo de bucuria de a ne afla astăzi în comuniune sfântă la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu tot soborul Sfinţilor Români, ştiuţi şi neştiuţi, astăzi este şi ziua în care ne amintim că nu suntem singuri, că avem rugători mari şi puternici, în ceruri, dar şi ajutor grabnic aici pe pământ, în nevoi şi în necazuri.”

În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotesit pe Părintele paroh Emanuel Florin Ianc întru iconom, pentru frumoasa lucrare pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească desfăşurată în parohie.

Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, în numele credincioşilor Parohiei Miheleu, dar şi al preoţilor din cadrul Protopopiatului Tinca, a adresat un cuvânt de bun venit Chiriarhului Oradiei şi a prezentat un scurt istoric al comunității ortodoxe din Miheleu, arătând statornicia în dreapta credinţă a preoţilor şi a credincioşilor acestei parohii de-a lungul vremii, o comunitate care, în ciuda faptului că a scăzut foarte mult numeric, a rămas păstrătoare şi mărturisitoare a credinţei noastre strămoşeşti. Apoi, părintele protopop a dat citire Actului de sfinţire întocmit cu acest prilej.

Preotul paroh Emanuel Florin Ianc a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul şi toate darurile pe care cu îmbelşugare le-a revărsat peste această comunitate de buni creştini. Apoi i-a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru osteneală şi prezenţă, pentru distincţia acordată, subliniind faptul că ea este simbol al vredniciei tuturor credincioşilor pe care îi păstoreşte, dar şi pentru dragostea şi disponibilitatea ce le-a manifestat faţă de puţinii, dar bunii şi râvnitorii credincioşi ai Parohiei Miheleu.

În final, Preasfinţitul Părinte Sofronie l-a felicitat pe părintele paroh şi a încurajat pe mai departe comunitatea de creştini ortodocşi de aici, subliniind importanţa păstrării şi transmiterii vechilor tradiţii româneşti, între care se numără şi valoroasele costume populare tradiţionale din zonă, pe care mulţi dintre cei prezenţi la biserică, copii, tineri şi vârstinici, le-au purtat în această zi binecuvântată de sărbătoare.

 

Satul Miheleu este o aşezare veche românească, situat la marginea Dealurilor Tășadului, la 30 km sud-est de Municipiul Oradea, făcând parte din comuna Lăzăreni, localitate despre care sunt consemnate date istorice încă din anul 1355, când apare în documente sub numele de Mehleu sau Stupari.

Actuala biserică parohială din Miheleu a fost construită în anul 1937, având hramul Adormirea Maicii Domnului, fiind zidită din cărămidă pe locul unei biserici vechi de lemn, din care s-a folosit şi la construirea noii biserici.

Din anul 2012 şi până în prezent, parohia Miheleu este păstorită de tânărul preot Emanuel Florin Ianc, cu frumoase realizări în plan pastoral-misionar şi administrativ-gospodăresc, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului şi Comitetului parohial. În ciuda faptului că parohia este formată dintr-o comunitate mică, aproape 100 de suflete în Miheleu şi 35 de suflete în filia Valea Mare de Codru, în tot acest timp s-au desfăşurat lucrări de restaurare şi înnoire, atât la lăcaşurile de cult din parohia Miheleu și filia Valea Mare de Codru, cât şi la casa parohială.