Lucrări binecuvântate în parohia Şerghiş din Eparhia Oradiei
În Duminica a douăzeci și șasea după Rusalii, 22 noiembrie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în parohia Şerghiş, Protopopiatul Oradea, prilej cu care a binecuvântat lucrările de înnoire a exteriorului bisericii cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, unde păstorește tânărul și vrednicul părinte paroh Teodor Florian Mălan, hirotonit și instalat în această enorie de către Chiriarhul Oradiei în urmă cu trei ani de zile, la 25 noiembrie 2012.
Localitatea Şerghiş este o aşezare străveche românească, situată geografic în peisajul natural din foştii codrii de la poalele Munţilor Pădurea Craiului, în bazinul hidrografic „Topa Râu”, având o vechime atestată documentar încă de la anul 1438. Biserica actuală de zid, cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, a fost construită de românii dreptmăritori din Șerghiș între anii 1911-1914, după ce vechea biserică de lemn a fost mistuită de un incendiu. Parohia a fost păstorită, de-a lungul vremii, de vrednici slujitori, între 1974 și 2012 credincioşii dreptmăritori din Şerghiş fiind povățuiți duhovnicește, cu multă dragoste şi dăruire de către preotul Mircea Burzo, trecut la cele veşnice în 6 octombrie 2012 și înmormântat lângă biserica în care a slujit de la începutul misiunii sale preoțești, desfășurând o activitate pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească deosebit de bogată şi rodnică.
Ierarhul Oradiei a fost așteptat cu multă bucurie și întâmpinat de numeroși credincioși din Șerghiș, de față fiind oficialități județene și locale.
După oficierea slujbei de binecuvântare a lucrărilor efectuate la exteriorul bisericii, prin stropire cu apă sfințită și ungere cu untdelemn sfințit, a urmat Sfânta Liturghie arhierească în cadrul căreia, în cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfințitul Părinte Sofronie a explicat celor prezenţi înţelesurile adânc duhovniceşti ale Pildei bogatului căruia i-a rodit țarina:
„Această pildă pe care Mântuitorul Iisus Hristos a spus-o ne privește pe toți, pe fiecare în parte, dar și lumea întreagă, și este mai actuală ca oricând. Dacă am luat aminte la cuvintele Domnului Hristos din pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, vedem că bogatul, cu toate că avea de toate, era un om grav bolnav sufletește, un om al cărui suflet se îmbolnăvise într-o asemenea măsură, deși din punct de vedere trupesc, material, nu avea nicio lipsă, încât nu și-a dat seama că viața aceasta de pe pământ este scurtă și trecătoare și are un capăt ce se numește moarte, clipa în care de la fiecare om se cere sufletul, clipa în care sufletul se desparte de trupul omului și viața aici pe pământ se sfârșește.”
„Bogatul căruia i-a rodit țarina era un om bolnav sufletește pentru că nu știa, nu îl interesa decât ceea ce este pe pământ, fără să se gândească la aceea că, în orice moment, s-ar putea să vină moartea, sufletul său să plece din trup și tot ce adunase el să se risipească. Boala bogatului căruia i-a rodit țarina este, de fapt, boala omului contemporan, un om care are de toate, căruia nu îi lipsește nimic, care nu mai trebuie să trudească din greu pentru a-și câștiga existența, precum odinioară înaintașii săi. Viața omului de astăzi este mult mai ușoară decât a omului de acum o sută de ani, căci, deși nu toți oamenii din vremea noastră sunt bogați, dar au mult mai mult timp liber, mult mai multe facilități, mult mai multe lucruri la îndemână decât înaintașii lor, care erau mult mai bogați sufletește, pentru că știau că viața aceasta are un sfârșit și se gândeau mereu la Dumnezeu. Noi cei de azi ne gândim foarte mult, dacă nu exclusiv, la lumea aceasta, la ce să facem ca să adunăm și să avem cât mai mult.”
„Otrava materialismului și a secularizării, a indiferenței față de Dumnezeu și a nepăsării față de propriul nostru suflet a pătruns atât de adânc în lume, în societatea noastră, încât și pe copii îi creștem în această cultură materialistă și în dispreț față de valorile sufletești, față de viața cea veșnică. În loc să îi învățăm pe copii să se roage mai mult și să ne rugăm și noi împreună cu ei, în loc să îi educăm și să îi creștem în cumpătare, în echilibru, în buna cuviință și evlavie, pregătindu-i, astfel, pentru viața cea veșnică, lăsăm ca lumea materialistă să otrăvească și să îmbolnăvească sufletele lor.”
„Dumnezeu, însă, nu vrea moartea noastră sufletească. De aceea, L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să ne vindece pe noi de bolile sufletești și de moarte, L-a trimis pe Domnul Iisus Hristos în lume să ne învețe, așa cum a făcut-o și acum, prin pilda pe care am ascultat-o, ce să facem ca să ne mântuim, iar cuvintele pe care Domnul Hristos ni le spune răspicat prin Sfânta Evanghelie de astăzi sunt: Treziți-vă, până nu este prea târziu!”
„Dar ce s-a întâmplat cu noi de am ajuns în starea în care suntem astăzi? Am lăsat ca materialismul să invadeze viața noastră cotidiană. Întâi am avut năpasta materialismului oficial, a ateismului ca ideologie, ca și forță politică ce a condus țara noastră vreme de patruzeci de ani, Dumnezeu fiind alungat din societate și Biserica închisă în lăcașul de cult, interzicându-i-se să predea Religie în școală, să fie prezentă în spitale și în închisori. Apoi, după ce a trecut întunericul materialismului ateu, a venit momentul în care tineretul care nu a învățat Religie în școli a ieșit în stradă și a strigat «Cu noi este Dumnezeu! Vom muri și vom fi liberi!». A venit libertatea, dar ce am făcut cu ea? Am căzut în cealaltă extremă, a materialismului consumist, mai perfid, care îl lasă pe om să creadă în Dumnezeu, însă îl înrobește pentru lumea aceasta, pune stăpânire pe inima lui, lipind-o de comorile și bogățiile lumii acesteia, și pe mintea lui, ce este preocupată doar de setea de înavuțire.”
„Această trezire la care suntem chemați înseamnă a ne păstra valorile pe care le-am moștenit de la înaintași, a ne apăra propriul suflet de moarte și civilizația creștină din care facem parte de la distrugere, altfel nu vom avea cuvânt de justificare în Ziua Judecății.”
La Ectenia întreită din cadrul Sfintei Liturghii, s-au înălțat rugăciuni speciale pentru toți cei bolnavi, pentru contenirea bolii, ușurarea suferințelor și a tuturor neputințelor, fiind chemat ajutorul Atotputernicului Dumnezeu pentru dezrădăcinarea urii și a toată răutatea, potolirea vrăjmășiilor și înmulțirea binelui și a dragostei dintre oameni. De asemenea, la Ectenia pentru cei adormiți, au fost pomeniți și s-au înălţat rugăciuni pentru veşnica odihnă a tuturor celor care s-au stins din viață în ultima vreme și care au murit de moarte năprasnică, dar și a fericiților și pururea pomeniților ctitori ai bisericii din Șerghiș.
În cei trei ani de pastorație de până acum la Șerghiș, părintele Teodor Florian Mălan, cu ajutorul și prin dărnicia şi jertfelnicia bunilor credincioşi, precum și cu sprijinul Consiliului Local al comunei Vârciorog, s-a îngrijit de restaurarea și înfrumusețarea bisericii, fiind executate lucrări de eliminare a igrasiei la sfântul lăcaș, prin rigole şi tuburi de drenaj, reparaţii şi tencuieli la pereţii exteriori, refacerea turlei și înlocuirea pardoselii din interiorul bisericii. De asemenea, s-au executat ample lucrări de reparaţii și restaurări și la casa parohială. Pentru toate aceste lucrări, pentru râvna și slujirea pilduitoare de până acum, dar și ca imbold pentru continuarea lucrărilor de restaurare și înfumusețare și în interiorul sfântului lăcaș, Chiriarhul Oradiei a hirotesit pe preotul paroh Teodor Florian Mălan întru sachelar.
Cu binecuvântarea Ierarhului, Părintele Dorel Octavian Rus, Protopopul Oradiei, Peștișului și Aleșdului a dat citire Actului de Sfințire întocmit cu acest prilej și a făcut o prezentare a istoriei acestei comunități, din cele mai vechi timpuri și până în prezent. Apoi, părintele paroh Teodor Florian Mălan a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru prezenţa în mijlocul dreptmăritorilor creștini din Șerghiș, precum și pentru încrederea acordată în urmă cu trei ani de zile, prin hirotonia în treapta preoției și instalarea în această parohie.
Chiriarhul Oradiei a înmânat, în încheierea programului liturgic, diplome de apreciere pentru credincioșii care au sprijinit și s-au jertfit pentru finalizarea acestor lucrări, adresând cuvânt de binecuvântare și felicitare pentru părintele paroh și bunii enoriași din Șerghiș.