Sute de credincioși dreptmăritori din Oradea, dar și din alte colțuri ale Eparhiei Oradiei au luat parte, de praznicul Bunei Vestiri, 25 martie 2016, la hramul așezământului monahal din cartierul orădean Episcopia Bihor.

Bucuria obștii monahale, a monahiilor şi surorilor, a ostenitorilor, binefăcătorilor și pelerinilor veniți să ia parte la sărbătoarea mănăstirii a fost încununată de prezența Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, care a săvârşit Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur unită cu Vecernia, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în biserica mare a mănăstirii, cu hramul Buna Vestire.

După citirea pericopei evanghelice a sărbătorii, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit o frumoasă predică în care a subliniat însemnătatea praznicului Bunei Vestiri pentru mântuirea neamului omenesc:

„Suntem astăzi în zi de sărbătoare, aducându-ne aminte de faptul că Dumnezeu a ridicat osânda de pe neamul omenesc, care mult se îndepărtase de Creatorul său, și a trimis în lume, pentru a șterge blestemul și a curăți urmele păcatului, pe Însuși Fiul Său, Cel Unul-Născut din veci din Tatăl, pe Cuvântul Veșnic al lui Dumnezeu, Care, la plinirea vremii, când umanitatea a fost pregătită să ofere Floarea cea preaaleasă lui Dumnezeu, pe Preasfânta Fecioară Maria, Și-a luat fire omenască din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, pentru ca El, Fiul Fecioarei, Noul Adam, să ridice de pe noi, oamenii, osânda morții, blestemul în care am ajuns prin neascultarea de Dumnezeu, și să ne întoarcă de la moarte la viață.”

„Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos stă sub pecetea tainei, dar faptul că s-a petrecut este adeverit în Sfânta Scriptură. Pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca, pe care am ascultat-o acum, ne amintește de evenimentul întâmplat la Nazaret, în urmă cu peste două mii de ani, când un înger trimis de Dumnezeu, și nu orice înger, ci Arhanghelul Bunei Vestiri, Sfântul Gavriil, a venit să îi aducă vestea cea bună Fecioarei Maria, cea care nu știa de bărbat, și anume că din ea Se va naște Fiul Celui Preaînalt, Cel Care nu doar că va sta pe tronul strămoșului Său după trup David, dar va avea o împărăție care nu va avea sfârșit, Împărăția cerurilor, în care suntem chemați toți urmașii lui Adam să intrăm. De aceea, plină de Duhul Sfânt fiind, Fecioara a proorocit: «Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile», pentru că ea s-a învrednicit să fie Născătoarea de Dumnezeu.”

„Cum este cu putință lucrul acesta? Pentru mintea omenască limitată, pentru mintea omului căzut în păcat care gândește, raționează, judecă după criteriile consecutive căderii în păcat așa ceva este greu de conceput. De aceea cântăm noi și spunem în Imnul Acatist al Bunei Vestiri că întruparea Fiului lui Dumnezeu i-a făcut nebuni pe gânditori, i-a făcut de rușine pe înțelepți, i-a arătat neputincioși pe filozofi în a tâlcui ceea ce este de netâlcuit. Cum a fost cu putință aceasta? Prin puterea lui Dumnezeu. Cum a fost cu putință ca Dumnezeu să Se facă Om? Prin puterea lui Dumnezeu. Cum a fost cu putință să Se nască din Fecioara, făcându-Se Om, fără a fi nevoie de un bărbat care să se însoțească cu Fecioara? Pentru că Dumnezeu poate, cu puterea Sa, Cel Care a creat lumea din nimic, să intervină direct și să facă om dintr-o fecioară, fără sămânță bărbătească. Dumnezeu a rânduit ca din Fecioara nenuntită, neispitită de nuntă, nemiresită, nenevestită să Se nască Om, Însuși Fiul Celui Preaînalt. Apoi, tot prin puterea lui Dumnezeu, Fecioara care a născut a rămas Fecioară și după naștere.”

În cadrul slujbei, Chiriarhul locului a hirotonit pe teologul Dragoș Bogdan Hebriștean întru diacon pe seama bisericii cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din parohia Suiug, Protopopiatul Marghita.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, soborul slujitor, în frunte cu Ierarhul, obştea mănăstirii şi pelerinii prezenţi, au înconjurat de trei ori, în procesiune, biserica mare a mănăstirii.

După încheierea programului liturgic, prin grija și dragostea stavroforei Pavelida Bădilă, stareța așezământului monahal, obştea mănăstirii a oferit o agapă frăţească pentru toţi pelerinii.

*

Mănăstirea „Buna Vestire” din Oradea s-a înfiinţat în anul 1997, în jurul unei biserici din localitatea Episcopia Bihor, astăzi cartier al municipiului Oradea, construită în anul 1936 de către Armata Română. Încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, şi apoi, odată cu instalarea regimului comunist ateu în România, acest sfânt lăcaş a fost lăsat în paragină mai bine de jumătate de secol.

Între anii 1998 şi 2007, monahiile de la nou-înfiinţata mănăstire „Buna Vestire”, conduse de maica stareţă Pavelida Bădilă, s-au îngrijit de restaurarea integrală a bisericii, aceasta fiind resfinţită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie la 1 iulie 2007. De asemenea, în ultimii ani, în incinta mănăstirii s-a construit un altar de vară, cu un paraclis la demisol, corpuri de chilii, stăreţia cu un paraclis, precum şi o clădire pentru activităţile de asistenţă socială, noile sfinte altare din cadrul aşezământului monahal fiind târnosite în ultimii ani de către Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei. Între 2014-2015 prin grija maicilor s-a ridicat o nouă biserică din lemn cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din cadrul schitului ce are ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, situat în Episcopia Bihor, dependent de Mănăstirea „Buna Vestire”.