Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, cea mai mare sărbătoare a creștinilor, prăznuită anul acesta la 1 mai, a fost așteptată și întâmpinată la Catedrala Episcopală Învierea Domnului şi Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea cu multă bucurie sfântă, noua Catedrală Episcopală din Eparhia Oradiei fiind înveşmântată în frumoasă haină de sărbătoare, cu prilejul hramului somptuosului lăcaş de închinare.

A fost un moment de aleasă bucurie duhovnicească pentru Chiriarhul Oradiei, dar şi pentru clerul şi dreptcredincioşii creştini din întreaga eparhie, fiind pentru a cincea oară când Slujba Învierii a fost săvârşită în catedrala propriu-zisă, după ce în anul 2012, la marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos au fost săvârşite primele sfinte slujbe în noua Catedrală Episcopală.

Un prilej de mare binecuvântare pentru clerul şi credincioşii catedralei, dar şi pentru întreaga Episcopie a Oradiei, l-a constituit prezenţa, şi în acest an, la noua Catedrală Episcopală și în multe din bisericile parohiale și mănăstirești din Bihor, a Luminii Sfinte de la Ierusalim, adusă în țara noastră, la București, prin grija şi înalta binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al României, de o delegație a Patriarhiei Române, fiind răspândită în întreaga țară. Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, prin grija Stavroforei Mina Bădilă, stareța Mănăstirii Sfânta Cruce din Oradea, Sfânta Lumină a ajuns și în Eparhia Oradiei, fiind dusă la parohii și mănăstiri și oferită credincioșilor adunați în sfintele lăcașuri.

La noua Catedrală Episcopală din Oradea, Sfânta Lumină a ajuns puțin înainte de miezul nopții, fiind oferită de Chiriarhul Oradiei clerului slujitor și miilor de credincioși prezenți pe esplanada catedralei. A urmat Slujba Învierii, oficiată de Preasfinţitul Părinte Sofronie în catedrala propriu-zisă, în sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi. Apoi, cu binecuvântarea Ierarhului, Sfânta Liturghie din noaptea Învierii Domnului a fost oficiată de unul dintre slujitorii catedralei, în paraclisul de iarnă Sfinţii Ierarhi Nicolae, Spiridon şi Nectarie de la demisolul catedralei.

Sfânta Liturghie din Duminica Sfintelor Paști, a Învierii Domnului, a fost săvârșită de către Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în catedrala propriu-zisă, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în prezența a sute de credincioși din urbea de pe malurile Crișului Repede, care au participat cu bucurie la hramul noii Catedrale Episcopale din Oradea.

După citirea pericopei evanghelice a marelui praznic al Învierii Domnului, cu binecuvântarea Ierarhului s-a dat citire Scrisorii Pastorale la Învierea Domnului din Anul Mântuirii 2016 a Preasfințitului Părinte Sofronie, Chiriarhul locului.

În cuvântul rostit la încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Sofronie a vorbit despre strălucira, puterea și măreția celei mai mari minuni săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos, propria Sa Înviere din morți:

„Sărbătoarea de astăzi, cea mai mare a creștinilor, podoaba cea mare a Bisericii, este o sărbătoare unică pentru noi toți și o simțim, cu trecerea anilor, din ce în ce mai frumoasă și mai minunată. Trei sunt cuvintele care ar putea, într-o măsură foarte palidă, să vorbească despre sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos: strălucire, putere și măreție.”

„Strălucirea vine din însăși lumina Învierii, lumina Domnului, care țâșnește, care izvorăște de pe lespedea de piatră din mormântul gol al Domnului Iisus Hristos. Noi, oamenii, cunoaștem lumina fizică, naturală, dată de luminătorii pe care Dumnezeu i-a creat, și lumina artificială. Există, însă, și lumina de natură spirituală, lumina inteligenței oamenilor dăruiți de Dumnezeu, despre care spunem că au lumină mare în mintea lor. Tot lumină spirituală este și lumina înțelepciunii, pentru persoanele din toate locurile și din toate timpurile care, ducând o viață virtuoasă și apropiată de cele de dincolo, ajung să se spiritualizeze într-o asemenea măsură încât lumina înțelepciunii se reflectă în viețile lor. Și, bineînțeles, deasupra tuturor luminilor este lumina dumnezeiască, lumina necreată, slava lui Dumnezeu, slava Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. El, Mântuitorul, Lumina lumii, S-a coborât la iad și a sfărâmat puterea iadului, l-a nimicit, așa cum distruge iadul fiecăruia dintre noi atunci când ne căim de păcatele noastre și, în baia lacrimilor, mărturisindu-ne greșelile, primim iertarea lui Dumnezeu, iertare ce este lumină dumnezeiască pe care nu o percepem cu simțurile, ci cu sufletul.”

„Simbolul luminii este lumânarea, pe care o aprindem în special în noaptea Învierii, dar și pe parcursul Sfântului și Marelui Post, la Liturghia darurilor înainte sfințite, când proclamăm, arătând sfeșnicul cu lumânarea aprinsă în el, că lumina lui Hristos luminează tuturor. Lumina Învierii pe care o primim în noaptea de Paști este lumina pe care o aprindem de fiecare dată când venim la biserică și luăm o lumânare pentru sufletul nostru, pentru cei vii, pentru cei adormiți, simbolul luminii netrecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos.”

„Din lumina cea veșnică a lui Dumnezeu vine strălucirea sărbătorii Învierii. Strălucirea aceasta vine din faptul că Mântuitorul Hristos, Mielul lui Dumnezeu, ni Se descoperă ca Împăratul universului, Cel Care aduce lumină până și în iad, în întuneric. Lumina Sa zdrobește întunericul iadului, și aici este putere mare. De fapt, din tot ceea ce a săvârșit Mântuitorul Hristos înțelegem că este prezent în rugăciunile și în viața noastră, mai cu seamă în Rugăciunea cea Mare care este Liturghia sau Euharistia, în care recapitulăm tot ceea ce a săvârșit pentru noi. De aceea, culmea duhovnicească a sărbătorii Învierii Domnului nu este slujba de noapte, Utrenia Învierii, cu toată frumusețea luminii ce se aprinde și se împarte credincioșilor, ci Sfânta Liturghie și împărtășirea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos.”

„La sfârșitul rugăciunii pe care arhiereul sau preotul o citește în timpul Heruvicului, spunem: «Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Cel ce primești și Cel ce Te împarți». «Tu ești Cel ce aduci», adică El este Marele Preot, Arhiereul Care aduce jertfa. Care este jertfa? El Însuși este jertfa: «Cel ce Te aduci». Deci, El Se aduce pe Sine ca jertfă. Este și Jertfitorul și Jertfa. Iar puterea lui Dumnezeu, frumusețea lui Dumnezeu, măreția lui Dumnezeu în aceasta stă, că El este și Cel Care primește jertfa. Astfel, El aduce jertfa, Se aduce pe Sine ca jertfă și primește jertfa. Apoi, Se împarte celor care cred în El, ca să-L primească în viața lor, ca merinde pentru viața cea veșnică, ca pregustare a învierii, pentru care toți ne rugăm: «O, Paștile cele mari și preasfințite, Hristoase! O, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea! Dă-ne nouă să ne împărtășim cu Tine, mai adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale». Iar aici stă măreția sărbătorii.”

„Strălucire, putere și măreție. Unde le aflăm? Acolo unde este Hristos Euharistic, acolo unde Se jertfește neîncetat pe masa Sfântului Altar. Strălucire a slavei dumnezeiești. Putere a Celui Care a biruit moartea, iadul, întunericul, pe diavolul, a sfărâmat porțile iadului. Și măreția frumuseții și libertății omului răscumpărat prin jertfa hristică, împăcat cu Dumnezeu, în slava Tatălui, în vecii vecilor. Strălucire, putere și măreție pe care Hristos le transferă Miresei Sale, Biserica, adică toți cei botezați, toți cei din comuniunea sfinților, cei care încă ne luptăm ca să ajungem sfinți și cei care triumfă împreună cu Hristos în ceruri. Iar pentru Învierea Sa, cu puterea Învierii Sale, prin măreția Învierii Sale, prin strălucirea slavei dumnezeiești iadul nu mai are nici o putere. De aceea, pe Biserică nici porțile iadului nu o pot birui. Dacă într-un loc al pământului se stinge candela, se aprinde în altă parte, pentru că lumina lui Dumnezeu dăinuie și strălucește cu putere în toți cei ce cred.”

 „Să ne îmbrăcăm, așadar, cu lumina Învierii, să ne îmbrăcăm cu harul, să-L primim pe Hristos Domnul în noi, să viețuim făcând fapte vrednice de Înviere, pentru ca să putem să ne bucurăm de strălucirea, puterea și măreția sărbătorii Învierii, nu doar aici, pe pământ, ci și dincolo, în vecii vecilor, în lumina Învierii lui Hristos, începutul învierii noastre.”

La final, Ierarhul a citit rugăciunile de binecuvântare a cărnurilor și ouălor și a stropit cu apă sințită un coș cu bucate, împărțind iconițe tuturor copiilor și tinerilor prezenți la Sfânta Liturghie.