În Duminica a optsprezecea după Rusalii, 22 septembrie 2013, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în parohia Duşeşti din Protopopiatul Beiuş, săvârşind Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie arhierească în biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din filia Zăvoi a acestei parohii, păstorită cu multă vrednicie de părintele Cornel Vilciuc, cu prilejul aniversării a treizeci şi trei de ani de la sfinţirea pietrei de temelie a sfântului locaş şi a douăzeci şi unu de ani de la târnosirea acestuia.

Ierarhul a fost întâmpinat cu multă bucurie de copii şi tineri îmbrăcaţi în frumoase straie populare, de numeroşi preoţi şi credincioşi, atât din Zăvoi, dar şi din localităţile învecinate, care au venit să ia parte la sărbătoare.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţitul Părinte Sofronie a vorbit despre înţelesurile adânc duhovniceşti şi simbolice ce reies din chemarea la apostolat a primilor ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos, subliniind importanţa felului în care răspunde fiecare om în parte la chemarea iubitoare a lui Dumnezeu:

„Din această pericopă evanghelică, a pescuirii minunate, aflăm cum Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, i-a chemat la apostolat pe cei dintâi ucenici ai Săi, care erau pescari, pentru a-i face pescari de oameni. Aşa cum au adunat mulţime de peşti în mrejele lor, au primit chemare sfântă de la Domnul Hristos, Cuvântul Veşnic al Tatălui, spre a prinde mulţime de oameni şi a-i aduce în corabia Bisericii. Pentru că Dumnezeu l-a creat pe om nu spre pierzanie, spre moarte, ci spre viaţă veşnică. Dar la viaţa veşnică, după căderea protopărinţilor noştri Adam şi Eva în păcat, noi nu putem ajunge altfel decât prin Noul Adam, Fiul lui Dumnezeu înomenit, născut din veci din Tatăl, fără de mamă, şi, la plinirea vremii, născut din maică, fără de tată, din Preasfânta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, Noua Evă.”

„Prin urmare, Îl vedem pe Dumnezeu ca iubitor de oameni, dând pe Fiul Său Cel Unul Născut ca să moară pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire. Iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni nu cunoaşte nici o umbră, nici o scădere, nici o împuţinare, este desăvârşită, aşa cum şi Dumnezeu este desăvârşit, îndreptându-se spre toţi oamenii, numai că nu toţi oamenii primesc iubirea lui Dumnezeu şi, de aceea, din păcate, nu toţi pot să se mântuiască, pentru că nu toţi îşi folosesc libertatea în sensul alegerii răspunsului la chemarea de iubire a lui Dumnezeu, ci Îi întorc spatele, preferând să asculte ceea ce egoismul din ei dictează, egoism care i-a dus şi pe îngerii căzuţi la pierzare.”

„În acest sens, pericopa Apostolului zilei, ce a pregătit urechile noastre duhovniceşti pentru ascultarea Sfintei Evanghelii, ne îndeamnă să nu fim zgârciţi, ci să fim darnici. În iubirea totală a lui Dumnezeu nu este umbră de zgârcenie, deoarece Dumnezeu este generos, este dăruitor şi mare iubitor, şi nimic din ceea ce face Dumnezeu nu face cu zgârcenie. Dumnezeu nu economiseşte iubirea Sa, ci o cheltuieşte pe noi oamenii, chemându-ne ca şi noi să fim asemeni Lui, adică să răspundem iubirii Sale.”

„Pentru a ne asemăna lui Dumnezeu şi a-I urma Lui se cuvine ca în tot ceea ce facem să nu arătăm zgârcenie, strângere de inimă, ci dragostea noastră să fie totală, la fel cum este dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, oamenii. Atunci când dăruim sau ajutăm pe cineva să nu o facem cu zgârcenie, ci din toată inima, cu mărinimie. Nu este uşor a face acest lucru în zilele noastre, când cultura în mijlocul căreia trăim cultivă mai degrabă egoismul, decât altruismul, singurătatea omului autosuficient, decât bucuria comuniunii de a fi împreună cu aproapele şi în iubirea lui Dumnezeu cea veşnică şi netrecătoare. Această cultură, însă, va trece şi va păli, la fel cum au căzut, ca nişte uriaşi cu picioarele de lut, toate marile civilizaţii ale omenirii care au pus pe prim plan egoismul, răutatea şi păcatul, pe când cultura iubirii, pe care Dumnezeu Fiul întrupat a adus-o în lume şi a lăsat-o prin Biserică moştenire lumii, nu trece niciodată şi nu va putea fi distrusă de nici o forţă.”

„Iubirea pe care Dumnezeu o arată în lume se manifestă şi se mărturiseşte prin Biserică şi în zilele noastre. Astfel, suntem chemaţi cu toţii, toţi creştinii, să ne apărăm valorile cele nepieritoare, arătând iubire faţă de aproapele, preţuire faţă de el, cu nimic fiind noi mai prejos decât înaintaşii noştri.”

„De aceea, facem apel la frăţiile voastre, cum facem apel la toţi dreptmăritorii creştini din Eparhia Oradiei, ca, din ceea ce vă prisoseşte, să adunaţi şi, sub coordonarea părintelui paroh, prin protopopiat şi Centrul Eparhial, să dăruiţi pentru fraţii voştri aflaţi în suferinţe şi încercări din judeţul Galaţi, arătându-vă, în felul acesta, dragostea voastră faţă de aproapele. Vă facem cunoscut că Centrul Eparhial al Episcopiei Oradiei a virat deja suma de 25.000 Lei în contul special deschis de Arhiepiscopia Dunării de Jos pentru sinistraţi, iar parohia Oradea-Velenţa II a colectat şi a trimis în localităţile afectate de inundaţii 40 de tone de grâu, urmând ca tot ceea ce se va aduna în Eparhia noastră pentru familiile greu încercate să ajungă direct la acestea, prin intermediul sectorului social al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.”

Deoarece în această Duminică, 22 septembrie 2013, este serbată Ziua Europeană de susţinere a Iniţiativei „Unul dintre noi”, iniţiativă cetăţenească aprobată şi promovată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Chiriarhul Oradiei a făcut un apel pentru continuarea strângerii de semnături în întreaga Eparhie a Oradiei, în vederea susţinerii Iniţiativei „Unul dintre noi”:

„Apar în zilele noastre situaţii în care demnitatea umană trebuie apărată, situaţii în care integritatea fiinţei umane, din momentul conceperii şi până când îşi încheie viaţa pe acest pământ, trebuie apărată. Există unele curente prin care oamenii sunt încurajaţi să trăiască în plăceri, iar atunci când vine suferinţa să abdice de la demnitatea vieţii, să nu nască toţi copiii care Dumnezeu îi dăruieşte ci să îi lepede mai înainte de a se naşte. Pentru toate acestea, Biserica are un cuvânt de spus, avortul şi eutanasierea fiind considerate păcate grave, şi trebuie ca noi toţi, cei care facem parte din Biserică, să luăm atitudine şi să apărăm demnitatea umană, ce este din clipa concepţiei fiinţei umane, să apărăm deci pe pruncii nenăscuţi, cei care nu se pot apăra singuri, refuzând categoric experienţele pe embrioni umani.”

„De aceea, vă îndemnăm, cinstiţi părinţi şi iubiţi credincioşi, să continuaţi a susţine Iniţiativa cetăţenească „Unul dintre noi”, să completaţi corect şi complet şi să semnaţi, cei care nu aţi făcut acest lucru până acum, formularele puse la dispoziţie, pentru a se strânge un număr cât mai mare de semnături, şi astfel să ne mobilizăm şi să arătăm că este sub demnitatea umană a face experinţe medicale pe embrioni umani. Aşadar, prin această iniţiativa, Biserica ne cheamă, pe fiecare dintre noi, să apărăm această mare valoare, care este viaţa omului.”

În cadrul Sfintei Liturghii s-au înălţat rugăciuni de mulţumire către Bunul Dumnezeu pentru ajutorul şi binefacerile revărsate asupra comunităţii dreptmăritoare din localitatea Zăvoi, precum şi rugăciuni pentru veşnica odihnă a fericiţilor şi pururea pomeniţilor ctitori, miluitori şi binefăcători ai bisericii, trecuţi la cele veşnice.

Părintele Ioan Balint, protopopul Beiuşului, Seghiştei şi Şteiului, a adresat un cuvânt de bun venit Ierarhului, făcând o scurtă prezetare a istoriei dăinuirii pe aceste meleaguri a credinţei dreptmăritoare, cu referiri speciale la localitatea Zăvoi. Părintele paroh Cornel Vilciuc, a mulţumit, în cuvântul său, Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru prezenţa la această frumoasă aniversare a bisericii din filia Zăvoi a parohiei Duşeşti. Preacucernicia Sa a punctat drumul construirii acestui sfânt locaş şi dificultăţile prin care s-a trecut înainte de anul 1989 pentru ca românii dreptmăritori din Zăvoi să aibă posibilitatea să se roage într-o biserică de zid, mulţumind tuturor celor care şi-au adus aportul la zidirea şi înzestrarea acesteia.

La final, Preasfinţitul Părinte Sofronie a felicitat pe părintele paroh şi pe bunii credincioşi pentru frumoasa lucrare ctitoricească ce au săvârşit-o, precum şi pentru activităţile pastoral-misionare şi administrativ-gospodăreşti realizate, punând la inimă tuturor să rămână statornici şi pe mai departe în dreapta credinţă, apărând valorile netrecătoare ale Bisericii strămoşeşti şi transmiţându-le, cu scumpătate, tinerei generaţii.

Situată în proximitatea şoselei ce face legătura dintre municipiul reşedinţă de judeţ, Oradea, şi oraşul Beiuş, localitatea Zăvoi este o comunitate străveche de români ortodocşi, a căror istorie este strâns legată de centrul de comună Sâmbăta. Prima atestare documentară a localităţii apare în 1674, sub numele de Cârpeştii Mici, denumire păstrată până în vremurile mai noi, când este schimbată în Zăvoi. Mărturie a existenţei şi păstrării dreptei credinţe în satul Zăvoi sunt vechile biserici de lemn ce au fiinţat în această vatră, pe temelia ultimei dintre ele, datată de pe la 1850, fiind ridicată actuala biserică de zid cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, prin râvna celor 80 de familii de credincioşi, oameni simpli, harnici, dar cu credinţă tare, ce se ocupă, din moşi strămoşi, cu agricultura şi creşterea animalelor.