În prima săptămână din Sfântul și Marele Post al Paștilor, la Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea, credincioșii orădeni au avut posibilitatea să ia parte la un program liturgic și duhovnicesc intens. Astfel, prin Slujba Pavecerniței Mari și a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, prin Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, și toate celelalte slujbe rânduite a fi săvârșite, credincioșii au fost chemați să intre în atmosfera de rugăciune și de pocăință specifică acestei perioade din cursul anului bisericesc.

În a patra zi a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, 17 martie 2016, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a oficiat, la noua Catedrală Episcopală din Oradea, slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a citit ultima parte a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, în prezența unui mare număr de credincioși dreptmăritori din urbea de pe malurile Crișului Repede. În cuvântul de învățătură rostit la încheierea slujbei, Ierarhul a vorbit despre importanța întoarcerii omului la Dumnezeu, a pocăinței, în urcușul duhovnicesc al Sfântului și Marelui Post, dar și a stării de rugăciune la care fiecare dintre noi suntem chemați să ajungem:

„Mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a așezat înaintea sufletelor noastre, spre luare aminte, pentru îndreptarea vieții noastre, se cuvine acum ca toate forțele sufletului nostru, dar și toate puterile trupești, să le concentrăm pentru a ne continua călătoria din vremea Sfântului și Marelui Post, începută în urmă cu câteva zile, pentru a urca, din treaptă în treaptă, pe asprul suiș al postului, vreme în care suntem invitați de Sfânta Biserică să părăsim egoismul nostru, păcatele și patimile, să ne desprindem de tot ceea ce ne desparte de Dumnezeu, pentru a ne apropia, cât mai mult și cât mai tare, de lumina vieții noastre, Preasfânta Treime.”

„Scopul pocăinței noastre este întoarcerea la Dumnezeul cel Viu și Adevărat, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, întoarcerea în comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi. De ce întoarcere? Pentru că noi, oamenii, prin păcatele noastre, începând cu cea dintâi greșeală a umanității, greșeala lui Adam, păcatul strămoșesc, am ieșit din comuniunea de dragoste a Preasfintei Treimi, iar pentru a trăi, pentru a supraviețui, pentru a rămâne în viață, nu doar aici pe pământ, ci și în veșnicie, avem nevoie să ne întoarcem la Dumnezeu, să fim în comuniune cu El. Pentru aceasta ne-a creat Dumnezeu, nu ca niște jucării în mâna Creatorului, ci ca făpturi raționale, dotate cu libertate de alegere, dar și cu responsabilitate, pentru ca, folosindu-ne cum trebuie de libertate și responsabilitate, să rămânem în comuniune de dragoste cu Creatorul.”

„Prin rugăciunea de întoarcere la Dumnezeu, recunoscându-ne păcatele, în întreaga noastră făptură, și sufletul și trupul, facem pocăință. De aceea, pe lângă cuvintele rostite cu mintea și cu gura, ne folosim de puterile trupești pentru a ne închina înaintea lui Dumnezeu, cu închinăciuni și cu metanii, cu plecarea trupului și a frunții, până la pământ, cerând iertare lui Dumnezeu și arătând că avem nevoie de mila Lui, de puterea Lui, de harul Lui, de iertarea și dragostea Lui, care ne ridică, pentru că închinăciunea și metania nu este doar într-un singur sens, spre pământ, ca cerere de iertare, ci și ridicarea în picioare, îndreptarea noastră, însemnând prin aceasta îndreptarea firii noastre omenești, deșirată prin păcat, ridicată și înălțată la demnitatea cea dintâi pentru care am fost creați.”

„În rugăciunea noastră, prin urmare, participă și sufletul și trupul. Numai că noi nu suntem singuri în rugăciunea de pocăință. Toți în Biserica luptătoare ne pocăim în aceste zile, dar împreună cu noi se roagă, pentru noi, cei din ceruri, din Biserica triumfătoare. Slujba Pavecerniței celei Mari, pe lângă Canonul Sfântului Andrei Criteanul, în primele patru zile ale Sfântului și Marelui Post, are și invocări, litanii, ale Maicii Domnului, ale puterilor cerești, ale Sfântului Ioan Botezătorul, ale proorocilor, ale apostolilor, mucenicilor, cuvioșilor, ocrotitorilor bisericilor, în cazul nostru Sfinții Ierarhi Nicolae, Spiridon, Nectarie și Andrei al Transilvaniei, chemări în ajutor ale sfinților, în rugăciunea noastră, ca ei, prin rugăciunea lor, să se adauge rugăciunii noastre, ceea ce înseamnă că, pe lângă Biserica luptătoare, adică noi cei de pe pământ, în stare de rugăciune și de pocăință, în umilință, îngenunchiați cu smerenie înaintea lui Dumnezeu, îi avem împreună cu noi la rugăciune pe cei din ceruri, pe sfinții din Biserica triumfătoare.”

„Așadar, rugăciunea cea mare la care participăm înseamnă nu doar ore mai multe petrecute în biserică, nu doar slujbe mai lungi, foarte frumoase și extraordinar de bogate, ci o stare de rugăciune care trece de limitele minții, ale gândului, ale cuvintelor, la toate facultățile sufletului. Starea de rugăciune este cea care nu se limitează la cuvintele simple ale rugăciunii, ci la dispoziția sufletului și a trupului, în așa fel încât întreg omul este așezat înspre rugăciune, adică în deschidere față de Dumnezeu. De fapt, starea de rugăciune este starea firească a omului, dialogul de dragoste dintre Dumnezeu și om.”

Programul liturgic și duhovnicesc special din Sfântul și Marele Post de la Catedrala Episcopală Învierea Domnului și Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei din Oradea va continua pe parcursul întregii acestei perioade.