În vinerea din Săptămâna Luminată, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, 6 mai 2016, străvechea vatră monahală bihoreană de la Izbuc și-a prăznuit, ca în fiecare an, cu multă bucurie duhovnicească, hramul cel vechi.

Peste cinci mii de pelerini veniţi din Bihor, dar şi din alte județe ale ţării precum Arad, Timiș, Sibiu, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Caraș-Severin, Hunedoara, Alba, Mureș, Satu Mare, Sălaj, Olt, Dolj sau Prahova, au participat, cu multă evlavie şi cu dragoste pentru Biserica strămoşească dreptmăritoare, la sărbătorirea hramului Mănăstirii Izbuc, aşezământ monahal cunoscut în ţara noastră, dar şi în străinătate, pentru izvorul tămăduitor, Izbuc, dar şi datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, existentă la mănăstire încă din momentul întemeierii acesteia, în 1928, copie după icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Mănăstirea Dălhăuți, din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei.

Pelerinii au avut marea binecuvântare de a se închina la un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei și de Viață făcătoarei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, intrat de curând în patrimoniul sacru al Mănăstirii Izbuc, la icoana care Îl reprezintă pe Domnul Hristos în grădina Ghetsimani, rugându-Se, pictată de Părintele Arsenie Boca, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la fragmentul din mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, așezat de puțină vreme într-o frumoasă raclă realizată la Atelierele Patriarhiei Române, și la racla ce adăpostește părticele din sfintele moaște ale mai multor sfinți.

Mulţime mare de preoţi de mir şi credincioşi au venit la Mănăstirea Izbuc încă din ajunul sărbătorii, luând parte la slujba privegherii, săvârşită, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, de un sobor de ieromonahi și preoţi, sub protia Preacuviosului Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor şi schiturilor din Eparhia Oradiei şi stareţ al Mănăstirii Izbuc. A urmat procesiunea la izvorul Izbuc, din incinta mănăstirii, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi cu racla cu sfinte moaşte ale mai multor sfinți, oficierea Tainei Sfântului Maslu şi săvârşirea Sfintei Liturghii.

Vineri, în ziua praznicului, a fost oficiată sfinţirea apei, Aghiasma Mică, urmată de Sfânta Liturghie arhierească, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, împreună cu un sobor de 59 de ieromonahi, preoţi şi diaconi, în altarul de vară al mănăstirii, în prezenţa a peste cinci mii de credincioşi. Răspunsurile la strană au fost date de către un grup de maici de la Mănăstirile Sfânta Cruce şi Buna Vestire din Oradea, în frunte cu maicile starețe Mina stavrofora și Pavelida stavrofora.

În predica rostită după citirea pericopei evanghelice rânduite, de la Sfântul Evanghelist Ioan, Preasfinţitul Părinte Sofronie a subliniat rolul fundamental al Maicii Domnului în istoria mântuirii neamului omenesc, ca Născătoare de Dumnezeu şi Maică a Luminii, ca mijlocitoare şi pururea rugătoare la Tronul Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru mântuirea noastră:

„Vineri, în Săptămâna Luminată a Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, la o săptămână după ce am însoțit-o pe Maica Domnului, pe femeile mironosițe și pe ucenicii Mântuitorului la Pătimirile și la coborârea în mormânt a Domnului, întreaga Biserică Ortodoxă o sărbătorește pe Maica Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, în toate bisericile din lumea ortodoxă sărbătorindu-se un praznic al Fecioarei Maria, Izvorul Tămăduirii.”

„Nu puține sunt sfintele lăcașuri, fie biserici parohiale, fie mai ales biserici mănăstirești, care astăzi își serbează hramul. Așa este și aici, la Sfânta Mănăstire Izbuc, de la poalele Munților Codru Moma, din eparhia noastră, care se îmbracă în haină de sărbătoare pentru a o cinsti pe Preacurata și Pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În cursul anului bisericesc, mai multe sunt sărbătorile închinate Născătoarei de Dumnezeu, dar aceasta din Săptămâna Luminată, legată de sfânta și mărita Înviere din morți, cea de a treia zi, a Domnului nostru Iisus Hristos are o semnificație deosebită, pe care i-o arată și numele, Izvorul Tămăduirii.

„Vineri, în Săptămâna Luminată, în fiecare an, Biserica Ortodoxă o sărbătorește pe Maica Domnului, prin rugăciunile căreia Mântuitorul Iisus Hristos dăruiește vindecare, aduce tămăduiri tuturor celor bolnavi și suferinzi. Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii este legată de minunea pe care Maica Domnului a săvârșit-o mai demult, la un izvor tămăduitor și mulți bolnavi s-au vindecat. Minunea săvârșită prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a devenit izvor de speranță pentru toți creștinii ortodocși care o cinstesc pe Maica Domnului și o cheamă în ajutor pentru a se ruga Fiului ei, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel înviat a treia zi din morți, Izvorul Tămăduirilor, Cel Care prin moartea Sa pe Cruce a omorât moartea, iar prin Învierea Sa ne-a adus nouă, oamenilor, speranța cea mare a propriei noastre învieri, speranța mântuirii, speranța iertării și a împăcării cu Dumnezeu.”

„Speranța cea mara adusă de Mântuitorul Iisus Hristos prin Învierea Sa, speranța cea mare a Domnului, Izvorul Tămăduirilor, se revarsă în chip minunat prin rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu peste toți cei care avem nevoie de mila Celui de Sus, de harul Duhului Sfânt, ca să ne vindecăm, să ne îndreptăm, să primim iertarea și mântuirea, viețuirea împreună cu Domnul Iisus Hristos și cu Preasfântă Maica Sa în Împărăția cerurilor.”

„Așadar, sărbătoarea de astăzi este o sărbătoare a speranței, ce este un rod al Învierii Domnului, o speranță a biruinței vieții asupra morții, pentru că fiecare boală, fiecare suferință este o pregustare a morții, arătându-se neputința firii noastre omenești căzute de a se vindeca prin sine însăși, de a se îndrepta și, mai ales, de a scăpa de moarte. Prin boală, prin suferință, prin neputințe, toți facem experiența morții care a intrat în om prin păcatul neascultării primilor oameni. Vindecarea de toate acestea și, mai ales, vindecarea de moarte, ne-o aduce nouă în dar Mântuitorul Iisus Hristos, cu condiția ca noi să credem în puterea lui Dumnezeu și în ajutorul Maicii Domnului care, prin rugăciunile sale, aduce milostivirea Fiului ei preaiubit, Izvorul Tămăduirilor umanității de toate bolile, de toate neputințele, de toate suferințele. Prin rugăciunile Maicii Domnului, Cel ce este Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, Se apleacă cu milă și cu dragoste spre noi, ne aduce mângâiere, balsam de vindecare și ne întărește speranța cea mare în vederea luminii Învierii Sale și a petrecerii împreună cu El, Domnul Cel Înviat, în veșnicie, în Împărăția cerurilor.”

„Între toate mamele iubitoare de pe pământ, un loc cu totul aparte îl ocupă Maica Domnului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care este nu doar Maica Celui Care a murit pe Cruce pentru păcatele noastre și a înviat, aducându-ne speranța mântuirii, ci este și Maica Miresei Mielului, Maica Bisericii, Maica Trupului tainic al Domnului, adică Maica tuturor credincioșilor, Maica noastră duhovnicească, a creștinilor dreptmăritori, care o iubim, o cinstim, o chemăm în ajutor și îi simțim ajutorul puternic în cursul vieții noastre, și mai ales atunci când suntem bolnavi, când suntem în ispite, când avem neputințe, când suferințele ne copleșesc, atunci mai cu seamă ajutorul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se face simțit în tot cel ce o cheamă, cu credință, cu nădejde și cu dragoste.”

„Dovada cea mai bună a acestei iubiri reciproce dintre Maica Domnului, și Maica Bisericii, și credincioșii Mântuitorului Iisus Hristos, obștea credincioșilor care o cinstesc pe Fecioara, este însăși prezența sfințiilor și frățiilor voastre în ziua de hram de la Sfânta Mănăstire Izbuc, la sărbătoarea Maicii Domnului, vineri în Săptămâna Luminată, dar și a dreptmăritorilor creștini ce se adună împreună în bisericile închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și în toate celelelate lăcașuri de rugăciune, ca să se întâlnească cu Maica Domnului în taina sufletului, în sfintele rugăciuni.”

„Să rămânem, așadar, în lumina și bucuria Învierii Mântuitorului, mulțumindu-i toți împreună Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pentru ajutorul, apărarea și acoperământul pe care le întinde asupra noastră, a tuturor, prin sfintele sale rugăciuni, adevărat omofor duhovnicesc ce ne acoperă, ne apără și ne ajută. Astfel, prin credința tare în puterea Celui înviat, nădejdea noastră nu se schimbă, ci se înnoiește mereu. Să vă întoarceți la casele voastre întăriți în credința biruinței Crucii Mântuitorului Iisus Hristos și a dreptății Sale, în credința în biruința adevărului asupra minciunii, în credința în victoria demnității asupra delațiunii. Fie ca Cel înviat din morți, pentru rugăciunile Preasfintei Maicii Sale, să întărească poporul și țara noastră, Biserica și pe frații noștri de pretutindeni în sfânta și dreapta credință ortodoxă în care s-au mântuit înaintașii noștri.”

După Sfânta Liturghie, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, exarhul mănăstirilor și schiturilor din Episcopia Oradiei și stareţul Mănăstirii Izbuc, în cuvântul său, a adus prinos de mulţumire Preasfintei Treimi şi Preacuratei Fecioare Maria, Maica Domnului, pentru bucuria acestui praznic aducător de tămăduire sufletească și trupească, mulţumind, totodată, Preasfinţitului Părinte Episcop Sofronie al Oradiei pentru osteneala şi jertfa de a fi prezent la hramul aşezământului monahal. Mulțumiri au fost aduse tuturor pelerinilor prezenți, autorităţilor locale şi judeţene şi bunilor credincioși care și-au adus obolul la ridicarea noii biserici a mănăstirii, piatra de temelie a sfântului lăcaș fiind sfințită de către Preasfințitul Părinte Sofronie al Oradiei în ziua de 16 mai 2010, acum urmând să primească veșmântul de pictură în interior.

În cuvântul festiv de încheiere a sărbătorii, Chiriarhul Oradiei a ţinut să felicite pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Mihail Tărău, pentru frumoasa lucrare duhovnicească, ctitoricească şi misionară ce o desfăşoară, împreună cu întreaga obște a Sfintei Mănăstiri Izbuc. De asemenea, a chemat binecuvântarea lui Dumnezeu peste toţi pelerinii care s-au ostenit şi au luat parte la sărbătorirea hramului cel vechi, Izvorul Tămăduirii, al Mănăstirii Izbuc.

Cu acest prilej, Ierarhul a oferit Domnului Cornel Popa, Președintele Consiliului Județean Bihor, o Diplomă de apreciere, iar din partea mănăstirii o plachetă, în semn de recunoștință pentru sprijinul oferit la zidirea noii biserici mari a așezământului monahal.

La final, toţi credincioşii au primit aghiasmă, pregătită în recipiente speciale pentru această sărbătoare, dar şi merinde pentru trup, bucate tradiţionale alese, care au întregit bucuria şi frumuseţea praznicului.