Slujire arhierească în Parohia Oșand, Protopopiatul Tinca
În Duminica a douăzeci și opta după Rusalii, a Sfinţilor Strămoși, 13 decembrie 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în cadrul Protopopiatului Tinca, săvârşind Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în biserica parohială cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Parohia Oșand.
Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a fost întâmpinat cu mare bucurie, în sunetul clopotelor, de copii îmbrăcaţi în frumoase costume populare tradiţionale din Bihor, care i-au oferit alese buchete de flori, de soborul de preoţi şi diaconi, precum şi de oficialităţi locale şi de numeroşi credincioşi.
În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Evanghelist Luca, Preasfinţitul Părinte Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a subliniat responsabilitatea răspunsului pe care îl dăm, ca şi creştini, chemării mântuitoare a lui Dumnezeu, tâlcuind învățăturile sfinte ce reies din Pilda celor poftiți la cină, spusă de Mântuitorul Iisus Hristos:
„Pentru noi, creștinii, pregătirea duhovnicească pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului, de care ne mai desparte puține zile, înseamnă postul, ajutorarea săracilor, cu care suntem datori și despre care am auzit în pericopa evanghelică de astăzi, dar și curățenia din casele noastre și pregătirea pentru masa de Crăciun. Însă, această pregătire se referă, în special, la sufletele noastre și are în vedere viața cea veșnică, pregătirea pentru întâlnirea cu Hristos în Cina cea de Taină a Împărăției cerurilor.”
„Despre această Cină este vorba și în pericopa evanghelică pe care am ascultat-o, despre cuminecarea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos, iar pregătirea duhovnicească este pregătirea în vederea participării la Cina Domnului, care este Sfânta Împărtășanie. Invitația este, deci, la cuminecarea cu Sfintele Taine, la a lua o anumită distanță față de lumea materială și a ne pregăti îndeosebi din punct de vedere spiritual. Dacă noi ne pregătim trupurile, ne pregătim casele și familiile noastre pentru marea sărbătoare a Crăciunului, cu atât mai mult se cuvine să ne pregătim sufletește pentru Nașterea Domnului prin împărtășirea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos.”
„Împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, adică primirea în noi a merindei pentru viața cea veșnică înseamnă despărțirea de cele lumești și trecătoare și unirea noastră cu cele netrecătoare și nemuritoare, unirea noastră cu Hristos prin Sfânta Cuminecătură, pentru ca în veșnicie să fim împreună cu Domnul. Căci, într-adevăr, ce este sărbătoarea Nașterii Domnului dacă nu petrecere de taină cu Domnul Iisus Hristos în palatul cel preacurat al inimii, curățit de păcate și de patimi prin baia lacrimilor și mărturisirea păcatelor și pregătire a sălașului celui duhovnicesc din noi, pentru ca acolo să Se nască Hristos, pentru ca în inima noastră să coboare Dumnezeu Care S-a întrupat, Fiul Tatălui, Care, la plinirea vremii, S-a înomenit din Fecioara Maria?”
„Împăratul din pildă care a făcut cină mare este Dumnezeu, iar cina este ospățul cel duhovnicesc al Împărăției cerurilor. Casa în care îi cheamă pe toți la cină este Cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul cel ceresc, Noul Sion, Biserica în care suntem cu toții invitați. Primii poftiți la cină sunt cei din poporul lui Israel care, rând pe rând, refuză politicos invitația, și atunci Dumnezeu cheamă pe săraci și pe bolnavi, dar tot mai rămâne loc, și sunt poftiți cei de la marginea drumurilor, de la răscruci, adică toate neamurile pământului care sunt invitate la Cina Împăratului, la Cina lui Hristos în Împărăția cerurilor.
Iar în finalul pildei, Mântuitorul Iisus Hristos spune niște cuvinte cutremurătoare: «Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea». De ce au refuzat cei dintâi chemați cina? Pentru că și-au lipit sufletul și inima lor de lumea materială: ogoare, vite, chiar și soție, familie, adică desfătare și plăcere trupească. Decât să fie împreună cu Cel Care de dincolo de lumea aceasta îi invită pe ei la nemurire, oamenii au ales lucrurile trecătoare de aici. Așa este și omul zilelor noastre, omul societății secularizate, materialiste, cu inima lipită de averi, de case, de pământuri, de bogății, de bunăstare, de plăcere, omul acestei civilizații care este la fel de trecătoare ca și celelalte civilizații din istoria umanității. Toate marile imperii s-au dovedit a fi așa cum sunt descrise în Scriptură, adică niște uriași cu picioarele de lut. Degeaba sunt alcătuiți coloșii vremii noastre din bani, din bănci, din averi, din petrol, din tot felul de resurse exploatate fără urmă de responsabilitate, căci picioarele lor sunt din lut, din pământul din care și noi oamenii am fost creați de Dumnezeu, ajungând praf și pulbere.”
„În Sfânta Biserică primim mereu semnale și mesaje să ne trezim, până nu este prea târziu, mai ales acum în vremea postului, să ne venim în fire, să ne spovedim de păcate, să ne depărtăm de ceea ce ne separă de Dumnezeu și să ne gândim la săraci și la bolnavi, să îi ajutăm, dar mai ales să nu uităm că, pe lângă post și milostenie, suntem datori să ne curățim sufletele prin baia lacrimilor în Taina Spovedaniei și, apoi, prin împărtășirea cu Preacuratele Taine ale lui Hristos.”
„Într-o lume tot mai secularizată și materialistă, în acest cor nefast, în zgomotul tulburător, în vacarmul înfricoșător ce strică echilibrul din inimile oamenilor, cu greutate destul de mare își face loc glasul limpede, clopotul suav al Bisericii care îl cheamă pe om la altă viață, nu la consum, ci la cumpătare, nu la îmbogățire cu cele materiale, ci la creștere în cele duhovnicești, la înălțare spirituală, nu la plăceri trecătoare, ci la bucurii veșnice, pe cât de delicate, pe atât de puternice.”
În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa a hirotesit pe Părintele paroh Radu-Petru Crișan întru sachelar, pentru frumoasa lucrare pastoral-misionară şi administrativ-gospodărească desfăşurată în parohie.
Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, în numele credincioşilor Parohiei Oșand, a adresat un cuvânt de bun venit Chiriarhului Oradiei şi a prezentat un scurt istoric al comunității ortodoxe din Oșand, arătând statornicia în dreapta credinţă a preoţilor şi a credincioşilor acestei parohii de-a lungul vremii, o comunitate care a rămas păstrătoare şi mărturisitoare a credinţei noastre strămoşeşti.
Preotul paroh Radu-Petru Crișan a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul şi toate darurile pe care cu îmbelşugare le-a revărsat peste această comunitate de buni creştini. Apoi, i-a mulţumit Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru osteneală şi prezenţă, pentru distincţia acordată, dar şi pentru dragostea şi disponibilitatea ce le-a manifestat faţă de bunii şi râvnitorii credincioşi ai Parohiei Oșand.
În final, Preasfinţitul Părinte Sofronie l-a felicitat pe părintele paroh şi a îndemnat, din nou, comunitatea de creştini ortodocşi de aici ca, în această perioadă binecuvântată a Postului Nașterii Domnului, în anotimpul colindelor, pe lângă post, fapte bune și milostenie, să aibă în vedere, cu prioritate, pregătirea duhovnicească pentru primirea Sfintei Euharistii, spre a întâmpina praznicul Nașterii Domnului cu inimile pline de lumină și bucurie sfântă.
Localitatea Oșand este o aşezare veche românească, situată în sud-vestul judeţului Bihor, în comuna Husasău de Tinca, sat despre care sunt consemnate date istorice încă din anul 1213, când apare în documente sub numele de Villa Vasian. Aici a fost descoperit un tezaur format din 24 de monede imperiale romane, ce se află în colecţia Muzeului Ţării Crişurilor. De asemenea, sunt mărturii despre existența, în secolul al XIII-lea, în vechea vatră a satului, a unei biserici din piatră. Actuala biserică parohială din Oșand a fost construită între anii 1926-1928, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind zidită din cărămidă pe locul unei biserici vechi de lemn. Din anul 2010 şi până în prezent, parohia Oșand, formată din 150 de suflete, este păstorită de tânărul preot Radu-Petru Crișan, cu frumoase realizări în plan pastoral-misionar şi administrativ-gospodăresc.