Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Duminica a douăzeci și șasea după Rusalii la Catedrala Episcopală din Oradea

Duminica a douăzeci și șasea după Rusalii la Catedrala Episcopală din Oradea

În Duminica a douăzeci și șasea după Rusalii, a doua din Postul Nașterii după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, 22 noiembrie 2020, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în Catedrala Episcopală Învierea Domnului din Oradea.

În urma citirii cuvântului evangheliei rânduite pentru această Duminică, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16 - 21), Chiriarhul locului i-a îndemnat pe credincioși să mediteze la realitatea vieții celei veșnice, o coordonată mult mai importantă în iconomia mântuirii personale decât dimensiunea sensibilă a celor din lume. Preasfinția Sa a evidențiat antiteza care transpare în această pericopă scripturistică, aceea a atotputerniciei lui Dumnezeu și nimicnicia lumii, descoperindu-ni-Se Dumnezeu în toată splendoarea și puterea Sa, și totodată ne indică lumea care este trecătoare și ne arată pe noi, care în orice clipă ne putem despărți de lumea de aici pentru a merge să ne întâlnim cu Dumnezeu, dincolo, în veșnicie.

De asemenea, Episcopul Oradiei a evidențiat superioritatea maladivă a lui „a avea” față de îndemnul dumnezeiesc al lui „a fi” care, în epoca ce o trăim, pare că se resimte mai mult ca oricând:

„Civilizația de acum este o civilizație care îndeamnă la acumulare, la agonisire, la stăpânire a cât mai multor proprietăți și lucruri. Aceasta vrea să însemne hambarele cele noi pentru bogatul căruia i-a rodit țarina și nu mai avea loc unde să-și îngrămădească recoltele sale. Așa facem și noi, oricât de puțin am agonisi aici pe pământ, de foarte multe ori inima noastră se lipește de ceea ce adunăm aici: case, averi, pământuri, mașini și altele, ceea ce îndeobște se îmbie de către lumea din care facem parte ca să posedăm și noi. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că lumea de aici, căzută și înstrăinată de Dumnezeu, îl cheamă pe om să devină robul verbului „a avea”. Dorim mai mult să avem, și mai puțin să fim”.

Totodată, Preasfinția Sa a tâlcuit valența divină a verbului „a fi” care face trimitere directă la Dumnezeu, la Cel ce S-a revelat pe Sine ca fiind „Cel ce este”. În același timp, realitatea lui „a fi” ne duce în mod inevitabil cu gândul la moartea fiecăruia, clipa trecerii noastre dincolo. Acest reflex adamic al gândului la moarte este articulat în chip duhovnicesc în literatura filocalică prin care spiritualitatea răsăriteană și-a conturat identitatea creștină. Fiind vorba de un bogat, un antreprenor al vremii sale, Episcopul Oradiei le-a vorbit credincioșilor despre adevăratul „leadership”, care se fundamentează pe preceptele hristice, iar nu pe curentul renascentist al gândirii machiavelice, așa cum vedem în manualele occidentale de leadership, în care dictonul prevalent este „scopul scuză mijloacele”. În opoziție cu această pedagogie a leadership-ului apusean, Preasfinția Sa a evocat caracterul filocalic al îndemnurilor pe care domnitorii noștri le ofereau fiilor săi:

„În vremea în care în Occident principii așa erau învățați să devină conducători, în Răsărit, la noi, în Țările Române, Sfântul Voievod Neagoe Basarab își învăța fiul să conducă pe baza preceptelor evanghelice și a învățăturilor filocalice ale Bisericii. Și acolo, în învățăturile către fiul său, mort de tânăr, tatăl său, domnitor strălucit, își învăța fiul și despre frica de moarte, spunându-i că de se va gândi cineva la moarte, nu va greși mult pe pământ. În spiritualitatea ascetică a Bisericii noastre, împreună cu rugăciunea, erau practicate multe virtuți filocalice, trepte de nevoință, printre care se număra și gândul la moarte. La noi, în Răsărit, a rămas gândul acesta curat la moarte, reflecția la scurtimea vieții, la cât de puțin trăim aici pe pământ”.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Ierarhul a hirotonit întru preot pe diaconul Nicolae Cătălin Văscan, spre a sluji comunității creștine ortodoxe din Lugașu de Sus, Protopopiatul Oradea, și pe teologul Florin Mihai Bolojan întru diacon, pe seama bisericii cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Parohia Iteu, Protopopiatul Marghita. Noul preot a primit și hirotesia întru duhovnic.

Andi Constantin Bacter