Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Slujiri arhiereşti în Protopopiatul Tinca din Eparhia Oradiei în Duminica a patra după Paşti

Slujiri arhiereşti în Protopopiatul Tinca din Eparhia Oradiei în Duminica a patra după Paşti

În Duminica a patra după Paşti, a Slăbănogului, 3 mai 2015, Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei s-a aflat în vizită pastorală în cadrul Protopopiatului Tinca, prilej cu care a inaugurat slujirea în spaţiul liturgic amenajat la demisolul noii biserici parohiale cu hramurile „Buna Vestire” şi „Adormirea Maicii Domnului” din Vintere, şi a sfinţit piatra de temelie pentru o nouă biserică în parohia Holod, cu hramurile „Învierea Domnului” şi „Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

În dimineața zilei de Duminică, 3 mai 2015, a fost oficiată slujba de sfințire a apei, Agheasma mică, fiind binecuvântat interiorul paraclisului de la demisolul noii biserici parohiale din Vintere, prin stropire cu apă sfințită, urmată de Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Chiriarhul Oradiei, în sobor de preoţi şi diaconi, de faţă fiind mulţime mare de credincioşi, dar şi oficialităţi centrale, judeţene şi locale. Astfel, au fost săvârşite primele sfinte slujbe în paraclisul amenajat la demisolul noii biserici a parohiei Vintere, sfânt lăcaș ce a început a se zidi în ziua de 22 iunie 2014, prin sfinţirea şi aşezarea pietrei de temelie a bisericii de către Preasfinţitul Părinte Sofronie al Oradiei.

Prin grija Părintelui Paroh Vasile Popa, Protopopul Tincăi, prin strădania și jertfa celor peste 550 de credincioși care formează parohia Vintere, dar și cu sprijinul Consiliului Local al comunei Holod și generozitatea a numeroși binefăcători, în mai puţin de un an de zile de la sfinţirea pietrei de temelie noul sfânt lăcaș s-a înălțat până la cota zero, iar la demisol s-a amenajat un paraclis foarte generos pentru slujire.

Construirea unei noi biserici la Vintere a fost deosebit de necesară deoarece, în anul 2012, urmare a unui proces în justiţie, vechea biserică a fost retrocedată către mica comunitate greco-catolică din localitate, românii ortodocşi majoritari fiind nevoiţi să purceadă la lucrarea de construire a unei noi biserici, sfintele slujbe fiind săvârşite până acum alternativ în vechiul lăcaş de cult.

În cadrul Sfintei Liturghii, după momentul citirii pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Chiriarhul Oradiei a rostit un bogat cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos la scăldătoarea Vitezda, prin vindecarea slăbănogului bolnav de treizeci şi opt de ani, prezentată în pericopa evanghelică, în legătură cu cele două minuni săvârşite de Sfântul Apostol Petru, relatate în Apostolul zilei:

„Duminica a patra după Sfintele Paşti, a Slăbănogului, ne aduce aminte tuturor de o minune săvârşită de Domnul nostru Iisus Hristos, vindecarea unui paralitic care de foarte mulţi ani suferea şi care, la fel ca şi mulţi alţi bolnavi, mergea să-şi caute sănătatea, în acest caz special la scăldătoarea Vitezda, cea cu cinci pridvoare, acolo unde apa ce curgea în scăldătoare, atunci când un înger al Domnului se cobora în ea, se tulbura, iar cel care intra dintre bolnavi primul în scăldătoare, indiferent de ce boală suferea, se făcea sănătos.”

„Este vorba, aşadar, de vindecare cu ajutorul apei binecuvântate, apei sfinţite. Apa dintotdeauna a fost considerată ca vindecătoare pentru om. Întotdeauna oamenii suferinzi au căutat apa cea binecuvântată şi au dorit ca să se vindece, folosindu-se de aceasta. Ştim încă din Cartea Facerii că, la începuturi, mai înainte de a face Dumnezeu lumea, Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor, apele primordiale, apele creaţiei, care aduc viaţa. De altfel, Dumnezeu l-a creat pe om cu o importantă cantitate de apă în el, noi toţi avem o mare cantitate de apă în organism, dar pe măsură ce îmbătrânim această cantitate scade. Iar ca să trăim, avem nevoie să bem apă.”

„Apa, din vechime, era folosită şi pentru curăţire, în aşa numitele abluţiuni rituale, spălări rituale, ale feţei, ale mâinilor îndeosebi, dar şi spălări ale picioarelor. În Orient, acolo unde au trăit profeţii şi unde S-a întrupat Domnul nostru Iisus Hristos, fiind foarte cald şi drumurile foarte prăfuite, apa era şi este la mare preţ, foarte scumpă, căci rezervele de apă nu sunt prea mari. Iar după o călătorie, cei care călătoreau, întotdeauna, în vechime mai ales, aveau trebuinţă să se spele pe picioare. Dar apa a fost folosită şi ca leac, ca medicament, încă din cele mai vechi timpuri, iar de către poporul iudeu în special după ce Legea s-a dat de către Dumnezeu prin Moise.”

„De apă Se foloseşte şi Mântuitorul Iisus Hristos, încă de la începutul propovăduirii Sale, când El Însuşi vine la apa Iordanului şi Se lasă botezat de Ioan. Apoi, tot Domnul Hristos, în convorbirea cu Nicodim, îi spune că pentru a intra cineva în Împărăţia cerurilor trebuie să se nască din nou, din apă şi din Duh. În acest cuvânt Mântuitorul Hristos prefigura botezul din Biserică. La fel cum la începuturile creaţiei erau apele primordiale deasupra cărora Se purta Duhul lui Dumnezeu, la botez, din apă şi din Duh făptura omului este recreată, omul intră într-o altă stare duhovnicească, gata de a deveni cetăţean al Împărăţiei cerurilor.”

„Domnul Iisus Hristos Se foloseşte de apă şi pentru El Însuşi, potolindu-Şi setea. El, Cel Care S-a întrupat pentru mântuirea neamului omenesc, S-a făcut Om, asemenea nouă, afară de păcat, şi Şi-a asumat umanitatea întreagă cu toate nevoile ei, între care şi setea. Domnul Hristos foloseşte apa şi pentru vindecarea bolnavilor, dar în cazul paraliticului din pericopa evanghelică de astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos îl vindecă fără să se folosească de apă, pentru că El este, de fapt, Izvorul tuturor vindecărilor. De altfel, orice vindecare se face în apă, tot cu harul lui Dumnezeu se face, şi în orice apă vindecătoare stă ascunsă puterea tămăduitoare a lui Dumnezeu.”

„Ar putea cineva să întrebe cum El, Mântuitorul Iisus Hristos poate să vindece, devreme ce S-a înălţat la ceruri? Răspunsul ni-l dă pericopa din Faptele Apostolilor, pe care am ascultat-o cu toţii şi unde vedem cum Sfântul Apostol Petru, făcând vizită la Lida şi în Iope, în ţinuturile unde s-a propovăduit Evanghelia la începuturile Bisericii, întâlneşte un paralitic, Enea, pe care îl vindecă. Cum face aceasta? Cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos. Apoi găseşte o femeie, Tavita, care murise, şi pe care o înviază tot cu puterea Mântuitorului Iisus Hristos. Aşadar, şi după ce Domnul Hristos S-a înălţat la ceruri, în Biserică lucrarea harului Fiului lui Dumnezeu întrupat continuă, iar Domnul Iisus Hristos şi în zilele noastre săvârşeşte minuni şi vindecări, în Biserică, prin Sfintele Taine.”

Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi şi paroh la Vintere, a rostit un cuvânt de bun venit Preasfinţitului Părinte Sofronie din partea clerului Protopopiatului Tinca şi a credincioşilor din Parohia Vintere şi a prezentat etapele zidirii noii ctitorii. Părintele paroh a mulţumit Preasfinţiei Sale pentru tot sprijinul şi purtarea de grijă pe care a arătat-o necontenit faţă de credincioşii din Vintere, oficialităţilor pentru ajutorul acordat, dar şi credincioşilor pentru jertfa pe care au depus-o până acum în construirea sfântului lăcaş.

În cuvântul rostit la final, Întâistătătorul Eparhiei Oradiei a subliniat importanţa zidirii noii biserici, felicitând pe părintele paroh pentru activitatea pastoral-misionară pe care o desfăşoară şi pe credincioşii parohiei Vintere pentru statornicia în dreapta credinţă, pentru dragostea şi râvna sfântă de care dau dovadă faţă de Biserica strămoşească:

„Doresc să vă felicit, iubiţi credincioşi, pentru tot ceea ce aţi făcut aici, la noua biserică, şi pentru paraclisul pe care l-aţi amenajat, care este un spaţiu liturgic nu doar foarte potrivit, nu numai extrem de necesar, ci şi foarte frumos şi foarte elegant şi, începând de astăzi, este şi sacru, sfinţit şi sfinţitor, izvor de sfinţenie. Locul acesta a fost ales de Dumnezeu, în mijlocul comunităţii, căci nu a aşteptat Dumnezeu ca să urcaţi dumneavoastră în vârful dealului, să vă întâlniţi cu El, ci a venit El, a coborât Dumnezeu în mijlocul vostru, aşa cum a făcut, de altfel, pentru mântuirea noastră, a oamenilor, trimiţându-L pe Fiul Său Cel Unul Născut în lume, ca să Se facă Om, Care a venit şi a stat în mijlocul poporului, să îl înveţe, să îl vindece şi să îl mântuiască.”

După Sfânta Liturghie, Chiriarhul Oradiei, împreună cu soborul de preoţi şi diaconi, s-a deplasat în localitatea vecină, Holod, centru de comună, şi a oficiat slujba de sfinţire a pietrei de temelie pentru noua biserică parohială cu hramurile „Învierea Domnului” şi „Sfinţii Martiri Brâncoveni”. Şi în această localitate, comunitatea ortodoxă majoritară, formată din peste 150 de familii, a pierdut, în anul 2012, în urma unui proces în justiţie, biserica parohială, construită de înaintaşii dreptmăritorilor creştini de aici, în favoarea Bisericii Unite cu Roma, Greco-Catolică, până în prezent slujindu-se alternativ.

La finalul slujbei, după citirea hrisovului îndătinat, de către Părintele Protopop Vasile Popa, tânărul preot paroh Ionuţ Andrei Laza a ţinut să aducă alese mulţumiri Preasfinţitului Părinte Sofronie pentru purtarea de grijă şi dragostea pe care a arătat-o acestei comunităţi, răspunzând cu promptitudine chemării credincioşilor de a pune început bun ridicării noii biserici, dar şi oficialităţilor locale pentru sprijinul acordat până în prezent.

În cuvântul rostit cu această ocazie, Preasfinţitul Părinte Sofronie a mulţumit pentru frumoasa primire pe care copiii şi tinerii îmbrăcaţi în straie populare tradiţionale au făcut-o tuturor oaspeţilor veniţi să ia parte la slujba sfinţirii pietrei de temelie. De asemenea, Preasfinţia Sa i-a încurajat şi îmbărbătat pe bunii credincioşi din Holod în lucrarea măreaţă, istorică, pe care o încep, aceea de a zidi o biserică lui Dumnezeu, felicitându-i pentru statornicia de care dau dovadă în apărarea şi păstrarea dreptei credinţe în această parte a Eparhiei Oradiei.