Locaţia curentă este: Prima pagină / Știri / Suntem un popor unde crucile eroilor luminează bisericile de lemn

Suntem un popor unde crucile eroilor luminează bisericile de lemn

Dacii se credeau şi trăiau ca nemuritori şi iubeau lemnul mai mult decât piatra, bronzul, osul sau fierul. Bisericile de lemn reprezintă acum semnale din altă lume, din altă ordine a lucrurilor. Biserica noastră ne defineşte încă de când existăm ca popor, de când avem cultură, de când avem orice pe lumea asta, deoarece ne începem şi ne terminăm viaţa la biserică. Unde era o biserică, era o aşezare de oameni în grija lui Dumnezeu, iar acolo răul nu prindea rădăcini. Unde era o biserică, era civilizaţie. Unde era o biserică, omul avea casă şi se simţea acasă, chiar dacă nu e meleagul lui acolo.

Bisericile de lemn sunt mărturii ale trecutului şi acest minunat tezaur este efemer, iar asemeni omului este vulnerabil în faţa intemperiilor şi a trecerii timpului. „Sunt ca nişte oameni bătrâni care au nevoie de atenţie şi îngrijire” spunea Preasfinţitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, la întâlnirea din data de 6 martie 2018, organizată cu ocazia lansării oficiale, la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Oradea, a proiectului „Bisericile de lemn din Ţara Beiuşului - Tezaur arhitectural al judeţului Bihor”.

Moştenirea străbunilor şi înaintaşilor noştri a ajuns însă într-un punct în care trebuie protejată şi mai ales promovată... Nu putem permite ca ignoranţa, cultul „noului” şi evidenta dezorientare culturală a omului contemporan să decimeze acest patrimoniu de excepţie al Bihorului.

Dacă în trecut, bunicii spuneau basme şi poveşti nepoţilor pentru creştere curată şi pentru a le oferi anumite lecţii despre lume, acum e rândul nepoţilor să se îngrijească de curăţia amintirii străbunilor, reprezentată de aceste biserici de lemn. Bisericile de lemn sunt acei bunici pe care nu i-am cunoscut, pe care îi iubim acum necondiţionat şi vrem să le purtăm de grijă şi să le păstrăm prezenţa pentru a-i bucura la rândul lor pe nepoţii din generaţiile următoare.

În acest sens, un grup de 30 de elevi de la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” Oradea, coordonaţi de profesorii Cosmin Victor Bogdan, Violeta Jăhăleanu şi Sándor Lilla-Adél, au demarat  proiectul pentru promovarea bisericilor de lemn cu valoare de patrimoniu istoric din Ţara Beiuşului. Instituțiile partenere în proiect sunt Episcopia Ortodoxă a Oradiei, Protopopiatul Ortodox Beiuş, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea, Muzeul Municipal Beiuş și Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Bihor, iar susținerea financiară îi aparține Fundației Comunitare Oradea.

Ţara Beiuşului reprezintă un loc drag elevilor implicaţi în proiect, pentru că mulţi dintre ei provin de pe aceste meleaguri. Concentrându-se pe un areal nu foarte extins, pe teritoriul a 16 comune bihorene, regăsim un număr de 32 de biserici de lemn declarate monumente de arhitectură şi înscrise pe Lista Monumentelor Istorice din România la grupa de categorie A (cu valoare naţională sau universală) sau B (reprezentative pentru patrimoniul cultural local). Vechimea atestată a acestor biserici este cuprinsă undeva între 200 şi 320 de ani, multe dintre ele fiind, probabil, mult mai vechi. Vorbim de biserici mici, de ţară, nu ctitorii boiereşti sau mănăstireşti, cu picturi şi ornamentaţie simplă, precum aprecia şi Preasfinţitul Părinte Sofronie, cu binecuvântarea căruia se desfășoară proiectul: „Bisericile de lemn, prin simplitate şi curăţie, arată perfect echilibrul ţăranului român”. Ele au fost ridicate cu contribuţia sătenilor, comunitară, fiind biserici de obşte, o emblemă a satului tradiţional românesc.

Un element aparte, care ne-a emoţionat în mod deosebit pe noi, cei din echipa de proiect, sunt crucile de eroi multicolore care atârnă pe pereţii exteriori sau interiori ai bisericilor, simbolurile iubirii celor rămaşi pentru cei trecuţi în cealaltă lume. Prezenţa acestor cenotafe ne demonstrează încă o dată respectul deosebit pe care îl aveau oamenii simpli ai locului faţă de semenii lor.

În ceea ce priveşte aspectul concret-pragmatic, proiectul se va materializa într-un album fotografic care să prezinte lumii frumuseţea şi unicitatea bisericilor de lemn cu valoare de patrimoniu din Ţara Beiuşului. Textele albumului vor fi redactate de elevi pe baza bibliografiei consacrate şi a unor mărturii ale localnicilor, iar partea de imagine va fi realizată tot de aceştia, prin cercetare de teren. Astfel dorim să ne apropiem mai mult de istoria şi povestea fiecărei biserici, unele având trecut şi prezent zbuciumat. Albumul generat de echipa de proiect va fi tipărit şi dăruit parohiilor în cuprinsul cărora se află bisericile de lemn, spre a fi valorificate în favoarea susţinerii şi protejării acestor monumente.

O nouă forţă tânără are viziune şi foloseşte metode de abordare nuanţate, mai îndrăzneţe, care să asigure durabilitatea eforturilor depuse în încercarea de a proteja, promova şi cunoaşte obiectivele de patrimoniu.

„Bisericile de lemn sunt şi rămân pe mâini bune” a spus Părintele Episcop Sofronie la sfârşitul evenimentului de lansare a proiectului, iar noi, tinerii, ne vom asigura ca munca noastră să fie una serioasă, iar albumul va fi realizat într-o manieră care asigură rezistenţa în timp şi la uzură a acestuia, şi va servi ca „urmaşul” modern al vechilor compendii de specialitate, albumul transformându-se într-un adevărat „hrisov” al acestor minunate monumente istorice.

Sperăm ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne atingem ţelurile și să ne călăuzească paşii astfel încât albumul acesta să fie începutul renaşterii bisericilor noastre de lemn.

 

Narcisa Victoria Dărăban, elevă în clasa a XII-a la

Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Oradea