La sfârșitul săptămânii dintâi din Sfântul și Marele Post, când întreaga Biserică și-a sincronizat bătăile inimii și cadența respirațiilor cu stihul de pocăință al Canonului cel Mare – Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă! –, Duminica Ortodoxiei marchează primul popas al urcușului duhovnicesc și ne îndeamnă să prețuim și să medităm asupra neprețuitului tezaur al învățăturii de credință inspirate și trăite întru Duhul Sfânt.

Cu ocazia Duminicii Ortodoxiei, care a coincis anul acesta cu serbarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia, 9 martie 2025, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, alături de un sobor de preoți și diaconi a oficiat Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Episcopală din Oradea.

După citirea pericopei evanghelice a Chemării lui Filip și a lui Natanael (Ioan 1, 43-51), din încredințarea Ierarhului, Părintele profesor Ioan Cadar, cadru didactic și director-adjunct la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Oradea, a dat citire Pastoralei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la Duminica Ortodoxiei.

La finele dumnezeieștii slujbe, Chiriarhul locului a rostit un cuvânt festiv în care i-a binecuvântat pe credincioșii sfintei Catedrale, încurajându-i să rămână statornici în credință și să păstreze vie prețioasa moștenire spirituală a Ortodoxiei. Totodată, i-a îndemnat să trăiască Duminica Ortodoxiei nu doar ca pe o aniversare a unui trecut glorios, ci ca pe un angajament viu față de valorile autentice ale credinței, cultivând unitatea și mărturisind cu demnitate adevărul Evangheliei în lume.

Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți ca postirea și efortul duhovnicesc din această perioadă să nu fie doar un exercițiu formal sau un gest exterior, anual, de manifestare a credinței, ci o încercare sinceră de a tinde spre cele înalte, urmând idealul Sfinților – modele vii care ne arată că „războiul nevăzut” poate fi câștigat. Călătoria noastră duhovnicească spre Înviere nu ar trebui să se limiteze la perioada Sfântului și Marelui Post sau a Triodului. Nu doar zece săptămâni pe an ne pocăim! Ci viața întreagă trebuie să ne fie cale de întoarcere spre Dumnezeu, Singurul Care are puterea să ne mântuiască. Fericit este cel care își pune nădejdea în Dumnezeu, și nu în oameni, iar semnificația deosebită a acestei zile ne vorbește despre biruința credinței ortodoxe asupra tuturor învățăturilor ereziilor, schismelor și învățăturilor false de credințe. Astăzi este o Duminică a păcii, a binecuvântării și a unității Bisericii în jurul lui Hristos. Biruința credinței ortodoxe este strâns legată de biruința icoanelor, a imaginii sfinte, care nu este idol. Icoanele noastre nu sunt idoli! Când ne apropiem de icoană, ne apropiem de cel care este în icoană. Așa se întâmplă atunci când îi pierdem pe cei dragi din universul nostru palpabil și vizibil, care se ascund în taina dragostei lui Dumnezeu. Ce ne-au rămas? Amintirile și fotografiile, la care, privind, ne situăm într-o comuniune sfântă cu ei. Cu cât mai mult este aceasta când ne referim la Cel Care S-a înomenit pentru noi și S-a lăsat zugrăvit în icoană. Da, icoana face parte din viața noastră!

Ierarhul Oradiei a vorbit despre importanța Ortodoxiei în definirea identității culturale și spirituale a românilor, evidențiind moștenirea bizantină și sinteza dintre Orient și Occident, dar și riscul transformării credinței într-un instrument ideologic. Suntem în anul Centenarului Patriarhiei Române. Biserica Ortodoxă Română, poporul român n-are cum să se înstrăineze de icoane, de imaginea sfântă cu care înaintașii noștri au călătorit în suflet, în cele mai vitrege timpuri. Noi, aici, în părțile apusene ale neamului românesc, am trăit sub stăpâniri străine. Noi nu am avut domnitori care să ctitorească mănăstiri falnice, dar am avut înaintași credincioși, fideli, care n-au avut icoane prețioase, dar au avut icoane pe sticlă! N-au cântat muzica tradițională, bizantină, dar au cântat muzica bisericească doinită și au rezistat! La noi, aici, oamenii au rezistat cu icoane simple și cu muzică duioasă bisericească, cu puternic conținut dogmatic și în unitate canonică și liturgică cu întreaga Ortodoxie. Ortodoxia creștină este civilizația noastră! Există și ortodoxie iudaică, și ortodoxie islamică, și ortodoxie marxistă. Ortodoxia noastră este creștină, iar creștinismul înseamnă sacrificiu; nu glorie pământească, nu slavă deșartă. Duminica de astăzi este o Duminică a comuniunii sfinte cu înaintașii noștri, o moștenire prețioasă pe care să o predăm generațiilor care vin după noi. Duminica Ortodoxiei este Duminica civilizației noastre ortodoxe. Dacă noi, românii, strălucim în lume prin ceva strălucim prin sinteza culturală de care am fost în stare. Și această sinteză culturală ne vine pe filiera Părinților Apostolici și face parte din marea civilizație bizantină, care, însă, s-a întâlnit aici cu Apusul, cu civilizația occidentală. Sinteza noastră culturală se situează între Orient și Occident, plastic reprezentată de ceea ce este stilul moldovenesc, în fapt arta ștefaniano-rareșiană. Această sinteză n-are nimic în comun cu influențele eurasiatice ale „cepelor” puse pe cupolele bisericilor rusești, care n-au origine creștină, ci asiatică, în urma stăpânirii hoardei mongole. Până atunci, în Rusia kieveană, bisericile erau de sorginte bizantină. În schimb, sinteza românească are de-a face cu moștenirea culturală și spirituală a Bizanțului, dar și cu lumea occidentală, pentru că arta moldovenească este o sinteză între arta bizantină și cea gotică. Pentru că da, noi suntem creștini ortodocși, adică orientali, dar facem parte din lumea culturală a Occidentului prin latinitatea noastră. Nu suntem nici greci și nici slavi, dar suntem ortodocși. Însă înainte de a fi ortodocși, dragii mei, suntem creștini. Suntem ortodocși și iubim Ortodoxia, dar nu suntem ortodoxiști! Și nu acceptăm să fie folosită Ortodoxia din punct de vedere politic. Au fost astfel de tendințe și au sfârșit lamentabil și au dovedit că n-au nimic în comun cu creștinismul. Așadar, fraților și surorilor, să nu uităm că, înainte de a fi români și ortodocși, suntem creștini.

În partea de sfârșit, Preasfinția Sa a surprins contrastul dintre invazia imaginilor negative din societatea contemporană și rolul icoanelor ca ferestre către o altfel de lume, Împărăția lui Dumnezeu, prezentând schimbarea interioară prin credință ca singura cale autentică de înnoire a lumii, în opoziție cu violența și revoluțiile exterioare. Imaginile ne invadează de peste tot. La cel de-al doilea Sinod de la Niceea, adică cel de al șaptelea Sinod Ecumenic, când a fost proclamată ortodoxia icoanelor, s-a spus ca icoanele să fie văzute cât mai des! Câte imagini nefaste, câte imagini ale tulburării, ale anarhiei, ale răutății, ale violenței nu se difuzează pe toate canalele, de la cele tradiționale și până la cele de ultimă oră, accesibile îndeosebi tinerelor generații, dar nu numai, întrucât și vârstnicii se lasă manipulați prin tot felul de tehnici de influențare a percepției  care n-au nimic în comun cu creștinismul și cu voia lui Dumnezeu. De aceea, dragii mei, în aceste condiții ale invaziei violenței și agresivității nemăsurate, icoana, imaginea sfântă, liturghia, prezența harului Duhului Sfânt în comuniunea liturgică a Bisericii – și, de aici, în lume! – este terapie, medicament, pace și liniște! Îndelunga rugăciune a Bisericii în Sfântul și Marele Post, evlavioasele chipuri ale Sfinților din icoane, pacea și liniștea care se revarsă din Sfântul Potir, din comuniunea euharistică a Bisericii, acestea sunt antidotul împotriva tuturor violențelor din lume! Lumea nu se schimbă prin revoluții. Prin revoluții se distrug vieți. Lumea se schimbă prin revoluția interioară a fiecăruia dintre noi, izbind cu piciorul în „țepușa” păcatelor și egoismului propriu și lăsând pe Dumnezeu să strălucească cu Chipul Său în viața noastră, a fiecăruia dintre noi care, nu în mod fariseic, atunci când venim să ne împărtășim, recunoaștem că „cel dintâi dintre păcătoși sunt eu”.

Duminica Ortodoxiei are o semnificație aparte pentru Preasfințitul Părinte Sofronie, Chiriarhul Oradiei, fiind ziua în care, la 25 februarie 2007, a fost întronizat ca cel de-al șaselea Arhipăstor al Episcopiei Oradiei. Acest moment solemn a marcat începutul unei slujiri rodnice, desfășurate cu fidelitate față de Tradiția Ortodoxă și valorile naționale, în luminoasă și necrispată deschidere spre cei din alte comunități, în armonia atât de necesară zonelor multiculturale de la fruntarii. Astfel, pentru Eparhia noastră, această Duminică a biruinței credinței devine, an de an, o aniversare liturgică și un prilej de recunoștință pentru întreaga lucrare pastorală, culturală și duhovnicească a Chiriarhului, săvârșită cu dăruire spre slava lui Dumnezeu și spre folosul duhovnicesc al credincioșilor încredințați spre arhipăstorire.

pr. Andi-Constantin Bacter